ultimul revelion
Ultimul revelion din comunism

N-am făcut niciodată Revelionul la restaurant. Niciodată, înainte de ’89… Părea un plan prea îndepărtat. Nu, nu irealizabil, dar îndepărtat. Eram tineri. Mai aveam timp.

Revelionul la restaurant era „pentru oameni aşezaţi”. În plus, nu ne depărtasem aşa de mult de copilărie şi de nostalgia uliţelor satului – cu zăpadă groasă, care scârţâia la fiecare pas; cu garduri şui, dincolo de care vegheau case albăstrui, cu lămpi aprinse în fereastră.

ultimul revelion Citește mai mult

Meniuri hazlii de Sărbători sau „Revelionul de Crăciun” din 1910
Canapele. Foto: Pixabay

Acum o sută și nouă ani (109), Crăciunul era un bun prilej de glumă pe seama evenimentelor și a personajelor importante din anul care tocmai urma să se încheie. De la cronica satirică a unui bucătar stângaci până la falsele meniuri care sintetizau, cifrat, în denumiri bizare, starea națiunii, listele de preparate de Crăciun, întocmite ca amuzament, abundau la mesele de petrecere. Citește mai mult

Revelion în Bucureştiul interbelic

De la balurile oficiale ale Curţii Regale, care se ţi­neau de două ori pe an, la serbările de binefacere din grădinile publice sau la sutele de birturi şi restaurante oferind mâncare şi antren pentru toate buzuna­rele, distracţia românului a fost mereu asigurată de o in­dustrie care a ştiut ce-i place şi a profitat din plin de acest detaliu genetic. Acum vreo sută de ani, grijile apăsau, parcă, mai puţin, iar tot omul îşi permitea, o dată pe săptămână, să-şi scoată familia „la bulevard”, acolo unde fumul de mititei se spune că făcea Bucureştiul recognoscibil din avion.

Crăciunul şi Revelionul erau, şi ele, momente de vârf ale anului, în care şampania franţuzească şi caviarul rusesc deveniseră cod alimentar obigatoriu. Marile restaurante din inima Bucureştiului se umpleau, mai ales la Sărbători, de o protipendadă elegantă, sincronizată cu ultimele accente haute-couture de la Paris şi dornică să guste invenţiile gastronomice ale unui Capşa ori Fialkovski. Citește mai mult

Wilhelm al II-lea către Escoffier: „Eu sunt împăratul Germaniei, dar tu eşti împăratul maeştrilor bucătari”

Povestea unui meniu de Revelion al celebrului gastronom francez Escoffier

În 1912, cel mai mare bucătar francez al tuturor timpurilor, Auguste Escoffier (1846-1935) se afla la bordul pachebotului „Imperator”, inaugurând bucătăriile vasului care făcea curse transatlantice cu plecare din Hamburg. Pentru scurt timp, în acest context, el s-a aflat în serviciul împăratului german Wilhelm al II-lea, care se zice că s-ar fi întors către marele gastronom şi ar fi rostit următoarele cuvinte (care apoi au fost purtate de Escoffier ca un adevărat blazon): „Eu sunt împăratul Germaniei, dar tu eşti împăratul maeştrilor bucătari”. Citește mai mult

Meniuri hazlii de Sărbători sau “Revelionul de Crăciun”

Acum o sută de ani şi mai bine, Crăciunul era un bun prilej de glumă pe seama evenimentelor şi a personajelor importante din anul care tocmai urma să se încheie. De la cronica satirică a unui bucătar stângaci până la falsele meniuri care sintetizau, cifrat, în denumiri bizare, starea naţiunii, listele de preparate de Crăciun, întocmite ca amuzament, abundau la mesele de petrecere.

În 1910, începe Revolutia Mexicană, George V devine suveran al Regatului Unit, al dominioanelor britanice şi împăratul Indiei, Portugalia aboleşte monarhia, iar Japonia anexează Coreea. Evenimentele mondiale păreau a nu se răsfrânge, totuşi, asupra francezilor, care habar n-aveau, în 1910, că păşesc într-un deceniu al războaielor, care va schimba harta Europei. Un meniu franţuzesc din 25 decembrie 1910 oferea, aşadar, în glumă, să spunem, o serie de bucate imaginare, pregătite pentru un eveniment imposibil: Revelionul de Crăciun! Citește mai mult