Ciorba de potroace japoneză

portelan de kyushu3

Kyushu, cea mai sud-vestică insulă din arhipe­lagul nipon, se crede că a fost leagănul po­po­rului proto-japonez „azumi”. Navigatori şi artizani, „azumii” obişnuiau să se hrănească cu fruc­te de mare, somon roşu şi alge, mâncând din vase frumos modelate şi ornamentate (chiar dacă uzând de tehnici primitive). Citește mai mult

Sarmalele, turcii și Bizanțul

sarmale3 Un sat în apropiere de Bursa, o casă tradiţională turcească, în mijlocul căreia tronează un elegant covor lucrat manual. Intri, saluţi, te aşezi pe covor şi ţi se aduce dinainte un pahar subţire cu ceai fierbinte, cu aromă de mere. Te revigorează după oboseala drumului.

Acum, poţi să rămâi în răcoarea camerei de oaspeţi sau o poţi însoţi pe stăpâna casei în bucătărie, acolo unde se pregătesc bucatele pentru masa de seară. O fetiţă îşi urmăreşte mama preparând sarmale în foi de varză. Deodată nu îşi mai poate frâna curiozitatea. Citește mai mult

Iskender Kebab. Adevărata istorie a unui fel de mâncare ce a cucerit planeta

Pe la jumătatea veacului al XIX-lea, „Iskender, fiul lui Mehmet” inventa un nou sistem de frigere a cărnii, pe un grill vertical, care, spre deosebire de cel clasic, orizontal, nu lăsa zeama de carne prăjită să cadă pe cărbunii încinşi.

În restaurantul lui Mehmet Efendi din Bursa mulţi intrau ca să vadă această curiozitate, sfârşind prin a aprecia gustul berbecului prăjit după metoda lui Iskender. Astăzi, sistemul vertical de pregătire a kebabului e atât de obişnuit, încât nimeni nu se mai întreabă cine l-a inventat. Iar călătorul prin Turcia nord-occidentală cere cu detaşare o porţie de Iskender Kebab (Iskender înseamnă, în Turceşte, Alexandru), crezând adeseori că reţeta (azi considerată „tradiţională”) e veche de pe vremea lui Alexandru cel Mare, iar ţepuşa kebabului ar fi putut fi, iniţial, chiar sabia cu care legendarul erou a tăiat nodul gordian.

Totuşi, brandul e cu mult mai nou. În 1867, Yavuz Efendi, fiul lui Iskender, a deschis prima sa locantă Citește mai mult

Carnete Iordaniene (2) Să-ți fie de Amman! Cuvinte și sensuri…

„Enta fi makan al-aman”! Adică „Bine ai venit în locul în care te afli în deplină siguranță…”

amman (1)

Sunt la Amman, în capitala Regatului Hashemit al Iordaniei, și mă tot întreb, încă de când am coborât din avion, de ce-mi sună atât de cunoscut numele orașului? Mă simt ca atunci când în jur zboară puf de floare de plop, pe care nu poți s-o prinzi nicicum. Îl vezi, îl simți, îl inspiri uneori, dar nu ai cum să-l prinzi în palmă… Citește mai mult

Carnete iordaniene (1) Petra. Focus pe cămila de aur

Deși scriu zilnic foi întregi, nu sunt dintre aceia care-și așază în pagină impresiile de călătorie imediat ce… întâmplările se întâmplă.

Pe coala ecorșată a memoriei
Pentru mine, impresie înseamnă, tehnic, ceea ce… s-a impregnat pe coala ecorșată a memoriei.
Creierul meu de călător e asemeni pergamentelor antice, pe care le răzuiești de-o poveste cu litere întinse de ape sau scorojite de căldură, pentru a scrie istorii noi. De-aceea, poate, în aceste „carnete iordaniene” veți găsi întâmplările unei călătorii inițiatice nu în ordinea lor cronologică, ci așa cum „cad” ele la lectură, pe măsură ce deschizi un pergament sau altul…

Citește mai mult