ultimul revelion
Ultimul revelion din comunism

N-am făcut niciodată Revelionul la restaurant. Niciodată, înainte de ’89… Părea un plan prea îndepărtat. Nu, nu irealizabil, dar îndepărtat. Eram tineri. Mai aveam timp.

Revelionul la restaurant era „pentru oameni aşezaţi”. În plus, nu ne depărtasem aşa de mult de copilărie şi de nostalgia uliţelor satului – cu zăpadă groasă, care scârţâia la fiecare pas; cu garduri şui, dincolo de care vegheau case albăstrui, cu lămpi aprinse în fereastră.

ultimul revelion Citește mai mult

Meniuri hazlii de Sărbători sau „Revelionul de Crăciun” din 1910
Canapele. Foto: Pixabay

Acum o sută și nouă ani (109), Crăciunul era un bun prilej de glumă pe seama evenimentelor și a personajelor importante din anul care tocmai urma să se încheie. De la cronica satirică a unui bucătar stângaci până la falsele meniuri care sintetizau, cifrat, în denumiri bizare, starea națiunii, listele de preparate de Crăciun, întocmite ca amuzament, abundau la mesele de petrecere. Citește mai mult

Un principe regal în dar de Crăciun
Regina Maria și Principele Mircea – foto: Arhivele Naționale ale României

Multe mai găseşte omul sub brad, de Sărbători! Dar un prunc?… De fapt, dacă stăm bine să ne gândim, ăsta este simbolul Crăciunului. În Sfânta Familie, de Crăciun, a venit pe lume Pruncul Iisus. Am putea spune că orice familie în care sărbătorile iernii aduc în dar… copii e de două ori binecuvântată. Dar o familie în care asta se întâmplă nu o dată, nu de două ori ci… de trei ori!? E vorba despre Casa Regală a României. Citește mai mult

O feminitate aparte, strunindu-şi bine senzualitatea, un eros cu adresă

Ion Murgeanu: EXCELSIOR. Medalioane literare. Eseuri culturale, 2009. Cronică la volumul Toamnă în Casiopeea, Simona Nicoleta Lazăr, Editura Ager, 2004.

Un discontinuu epitalam, în registru genuin romantic, dar nimic retro, este cea de a patra carte de versuri a Simonei Nicoleta Lazăr – poetă care a strâns până acum şi un paner de premii pentru poezie, la diferite concursuri şi festivaluri regionale şi naţionale, “pentru ea şi uneori şi pentru alţii”, cum de altfel, blânda şi totuşi apriga moldoveancă (n. Bacău, 1968) ştie puncta, când vine vorba să se “disculpe” de starea ei generală de binevolenţă. Micuţă, dar nu şi îndeajuns de “negricioasă” ca să semene în totul cu biblica mireasă a regelui Solomon din Cântarea Cântărilor, ochii ei probabil căprui, ard doruri învăluite cu grijă pentru profani, dar prea la vedere în poezia sa, pentru cunoscători. Citește mai mult