Poetul despre poeți – Gellu Naum, Cărțile cu Apolodor
In memoriam Gellu Naum. (n. 1 august 1915, București, România – d. 29 septembrie 2001, București, România).
În 2006, un pinguin imperial primea Oscarul, cel mai râvnit trofeu al lumii de celuloid. Filmul documentar „Marșul pinguinilor” al lui Luc Jaquet, produs împreună cu National Geographic și beneficiind, în versiunea în limba engleză, de vocea inconfundabilă a lui Morgan Freeman, a câștigat sufragiile juriului Academiei de Film și admirația planetei. În același an, un alt pinguin avea să împartă felia de celebritate cu Imperialul lui Jaquet. Era Mumble, pinguinul dansator din filmul de animație „Happy Feet” (picioarele fericite), imaginat de George Miler.
Fusesem avertizaţi: Aveţi grijă când intraţi să nu vă fure minţile „ielele lui Guguianu”! Zeci de torsuri feminine, în marmură şi bronz, himere armonizând universurile! Sculpturile lui Marcel Guguianu au năvălit spre noi, învăluindu-ne în dansuri şi şoapte… Din Bucureştiul torid nimerisem într-o legendă. Legenda continuă, numită arta lui Marcel Guguianu. Era miezul verii 2007, maestrul urma să împlinească a doua zi, pe 85 de ani… 
Cât de strânsă este legătura între regalitate şi gastronomie au putut observa „cu ochiul liber” şi cei peste 300 de vizitatori ai Târgului Gaudeamus, care au participat, sâmbătă, 20 noiembrie, la lansarea volumului „Carte regală de bucate” – Editura Curtea Veche, semnat de Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României, precum şi cei peste 1.000 de cumpărători ai cărţii care s-au grăbit s-o achiziţioneze în cele cinci zile de târg.
A rămas celebru pentru acest îndemn: „Nu întreba ce poate face ţara ta pentru tine, întreabă-te ce poţi face tu pentru ţară”. Zilele trecute – mai precis pe 20 ianuarie – s-a împlinit exact o jumătate de secol de când John Fitzgerald Kennedy a rostit aceste cuvinte, în timpul discursului de la învestirea sa ca preşedinte al Statelor Unite ale Americii. Începând din 1897 – de 114 ani, deci – învestirea în funcţie a unui preşedinte american are loc numai într-o zi de 20 ianuarie, la Capitoliu, după care Comitetul pentru Ceremonii Inaugurale este gazda celui mai important dineu din cariera unui conducător al SUA, în vreme ce pe Pennsylvania Avenue are loc o fastuoasă paradă, al cărei traseu, cu timpul, a devenit tot mai lung.
Meniul dineului a fost conceput astfel încât să pună în valoare bucătăria americană, prezentată însă în stil francez. S-a servit supă-cremă de roşii cu fulgi de porumb, crabi imperiali puternic condimentaţi, homari umpluţi în maniera Noii Anglii (cu unt brun), antricot de vită cu sos, pregătite în manieră texană, având drept garnitură roşii prăjite, cu parmezan şi pesmet, şi fasole verde cu migdale. Au mai fost servite felii de grepfruit şi avocado, pâine cu usturoi, foietaje pufoase cu unt, „cofeturi” digestive cu mentă, cafea. Vinurile, bineînţeles, au fost şi ele dintre cele mai bune din producţia americană, excelând cele produse în California. Nota de eleganţă franţuzească a servirii se pare că a fost opera (secretă) a soţiei proaspăt-învestitului preşedinte, Jacqueline (Jackie, cum i-a spus America), născută Lee Bouvier, cu care J.F.K. s-a căsătorit la 12 septembrie 1953.
Despre poemele lui Dinu Olăraşu – mai ales despre cele din ultimul volum, „Vamă” (Editura Eikon, 2010) – s-a vorbit adeseori ca despre nişte „aproape haiku-uri”, probabil referirea fiind strict la lungimea (ori mai bine zis: scurtimea) grupului de versuri care le compun. Cred însă că este un clişeu superficial, care nu i se potriveşte şi asta nu doar pentru că micro-poemele lui au îndeobşte mai mult de 17 silabe.
