Cușcuș cu salata tabouleh și pui oriental în legume

Preastrălucitul Padișah Selim al III-lea, lumină a Răsăritului și Calif al Islamului, a lăsat să pogoare mila sa asupra robului său Hassan Gezairli capudan-pașa și l-a înălțat mare vizir al împărăției.

Și s-au înspăimântat saraiurile de la Terapia și Galata, de s-a întins chiolhan  cu 300 feluri de mâncare, dar numai una singură era pe placul Sultanului: Cușcuș cu salata tabouleh și pui oriental în legume.

Această locma se întocmește pentru șase pașale în felul venitor: puiul grăsuț și gălbior se pune la fiert într-o oală cu o linguriță de sare, o ceapă, un ardei gras și calamus aromatic. Când puiul este bine fiert, se scoate pe o tavă și-n zeama rămasă, cam 800 ml,  se pune cușcuș în greutate de 400 de grame, pe care-l lăsăm liniștit la pospăit până se umflă. Puiul se rupe în fâșii și într-o schijă (tuci) se aruncă toate elementele: 200 ml ulei de măsline, 500 grame ceapă, 500 grame ardei gras, 50 grame ardei iute, 1 kg carne de pui fiartă fără os,1 kg de roșii mărunțite, 100 grame hașmă, 3 legături de pătrunjel verde, 2 alămâi, sare, piper roșu și la sfârșit caculea, dustuite toate în arlechină.

Salata tabouleh, o lucrăm alături din………

Citește continuarea pe Kera Calița

Rubine, aur și mere de Punia

Cei mai multi dintre dumneavoastra asociaza toamna cu bogatia roadelor. Pentru mine, toamna e sinonima cu un rod anume: rodia. I se mai spune mar de Punia. Sau granata. Apare toamna prin piete, caci e dintre fructele ce se coc tarziu, pana catre iarna. Coaja ei rosie-violacee ascunde un pumn de rubine. Se spune ca samburii dulci, imbracati in pulpa subtire, sangerie, prevestesc fecunditatea. Poate de aceea Orientul pune la mare pret fructul acesta considerat a avea puteri miraculoase: peste crestetul tinerilor casatoriti se aruncau seminte de rodie, ca urare de fertilitate.   Citește mai mult

Turnul Babel… din farfurie

Imi ramasese in minte o vorba a parintelui Mina Dobzeu, la Husi: „Dupa ce au coborat de pe Corabie Noe si fiii sai, Dumnezeu i-a binecuvantat sa manance din toate vietuitoarele pamantului „ca din iarba verde””… Nu banuiam atunci cand le transcriam ca – asa cum nimic, niciodata, nu e intamplator in viata – cuvintele acestea vor avea legatura cu articolul pe care il scriu acum. Si, totusi, asa este: caci dezlegandu-l Dumnezeu pe om sa manance carne si dandu-i omului curiozitate si spirit de inovatie, a facut posibila aparitia acestui fel de mancare cu totul deosebit despre care voi scrie…

Turnul Babel e una dintre cele mai fascinante mancaruri pe care le-am intalnit. Cand i-am citit numele in meniul unui restaurant, a functionat mai intai curiozitatea. De ce Turnul Babel?   Citește mai mult

Ostropel de mistreț – o rețetă (și nu-i poveste!) vânătorească

„Lumea vanatorilor” e un teritoriu inchis, nepermis „necunoscatorilor” – ori mai bine o lume paralela, cu tainele si regulile ei. Bucataria vanatoreasca insa e… fabuloasa!

Un ostropel de mistret e fara indoiala cea mai frumoasa experienta culinara la care mi-a fost dat sa asist. Sa asist, doar, caci „novicilor”, „intrusilor” nu le e permis decat sa priveasca. Si, evident, apoi, sa se infrupte din bunatati! Facerea unei asemenea mancari se intinde pe doua zile. Citește mai mult

Voiaj gustos în Balkania: Perișoare de cartofi cu smântână

Caragea-Vodă a purces în țară la domnie după obicei și a intrat în oraș de Sfântul Spiridon, a coborât încet cu hegemonicon pe podul Beilicului, și în sunetele clopotelor întregului oraș s-a închinat la Sfântul Spiridon cel Nou; apoi cu pas domol, urmat de cei dintâi boieri ieșiți la cherofilima (sărutatul mâinii), s-a îndreptat spre biserica de la Curtea Veche, unde a fost miruit cu marele mir de taină, și numai atunci a devenit voevod cu adevărat, uns al Domnului. Citește mai mult

Cartea bucătăriei mele

Nu spun că sunt întotdeauna de acord cu enunţurile autorului vizavi de originea unor preparate, dar trebuie să-i recunosc lui Dan Frank o salutară „cotrobăire” (ca să nu zic cercetare, ceea ce l-ar apropia şi mai mult de un om de ştiinţă şi l-ar îndepărta de condiţia lui de pasionat) prin cărţi vechi şi noi şi prin documente care tratează teme de acest fel. „Cartea bucătăriei mele” (Paideia, 2011), deşi pare la început un talmeş-balmeş de enunţuri şi reţete, se dovedeşte a fi, până la urmă, un instrument de lucru util celui care vrea ca, în bucătărie, să ştie mai mult decât rigorile unei reţete. Citește mai mult