Cărțile de bucate ale anilor 1840 – 3 titluri, 7 ediții (+1)
Cartea de bucate1 a Mariei Maurer2 – a cărei ediție nouă a fost tipărită la Editura GastroArt – este una din epoca de pionierat a genului, în producția noastră editorială. În deceniul 5 al secolului al XIX-lea au apărut 3 titluri gastronomice, însumând 7 ediții, ceea ce nu-i nici mult, nici puțin, în condițiile în care până atunci niciodată românii nu mai avuseseră o carte de bucate tipărită. 3 titluri, 7 ediții, asta înseamnă că încă de la început s-a simțit nevoia de a reedita unele dintre aceste volume, pentru a mulțumi o nevoie a pieții pentru cartea de gen. Ba, chiar, după unele surse bibliografice, ar trebui să augmentăm această statistică cu încă o carte – dar despre acest „+1” voi scrie ceva mai târziu. Citește mai mult
Ea a venit pe fereastra bucătăriei. Ea – cum care Ea? Inspirația, desigur. Sau muzica? Stephen J. Spignesi publica, în urmă cu două decenii, o carte de bucate ale cărei rețete, toate, au fost inspirate de muzica legendarei formații britanice Beatles.
Oare ce mâncau bucureștenii acum 170 de ani? Un răspuns îl putem afla dintr-o carte publicată în 1847 la București. A treia în seria cărților de gen tipărite în România și cea dintâi publicată de o editură bucureșteană, această culegere de rețete este piatră de hotar a bucătăriei naționale.
Autoarea cărţii „Tell Me How Long You Want to Live: And I’ll Tell You What to Eat to Get There” (“Spune-mi cât vrei să trăieşti şi eu îţi voi spune ce să mănânci ca să ajungi la anii ăia”) recomandă “salata de boeuf românească” şi “savarina” drept mâncăruri tradiţionale în ţara lui Dracula.
Inainte de 1990 se spunea ca printre cele mai vandute carti de povesti se aflau… cartile de bucate. Intr-o oarecare masura, vorba asta nu era un banc, ci purta cu sine bruma ei de adevar. Multe dintre ingredientele intalnite prin paginile acestora nu puteau fi gasite si in galantarele magazinelor. (Care aliniau, de altfel, aceleasi borcane cu mazare, ghiveci de legume in ulei ori rosii in sos tomat.) 









