Şerbetul lui Emil Frederic

Pana spre sfarsitul deceniului al doilea al veacului trecut, cofetariile erau destul de rare in Bucuresti. Exista insa pe atunci o breasla a „cofetarilor ambulanti”, care avea sa „supravietuiasca” si primului razboi mondial. La ei gaseai „fierturi de dulceturi”, de caise verzi, de capsune si fragi ananas, de foi de trandafir, de cirese amare – albe sau negre – , de visine sau de fructe de padure – agrise, coacaze, zmeura, coarne si mure. Asta pe timpul verii, caci o data cu toamna tot ei te imbiau cu gavoanoasele de dulceturi din nuca verde, prune, gutui si chitra. Si tot la negustorii ambulanti gaseai serbeturile cu aroma orientala, ce incepusera a fi considerate, dupa razboi, nitel cam demodate.

Obiceiul acesta al prepararii dulceturilor – ca si a altor minuni dulci – l-au preluat apoi, de la cofetarii ambulanti, maestrii cofetari din marile localuri ale Bucurestilor. Citește mai mult

Banchet cu Vodă, de Crăciun

„Nimeni nu putea sa refuze sa bea, caci datina cerea ca oricine sta cu el la masa sa bea in felul acesta pana in clipa in care se aduceau lumanarile, acesta fiind semnalul plecarii”, spunea diaconul sirian Paul de Alep, calator, odinioara, prin Tarile Romane.
Ancorata intre doua lumi, bucataria romaneasca medievala se „nutreste”, deopotriva, din traditiile culinare bizantine si otomane (componenta motivata si de relatia volens-nolens foarte stransa cu Tarigradul, unde nu de putine ori viitorii voievozi isi petreceau anii foarte tineri, ca zalog la Inalta Poarta) si din specificul mancarurilor Europei Centrale si Occidentale, bazate pe carne de porc, afumatura si salamuri. Si daca nu stim prea bine cu ce se vor fi hranit palmasii, truditorii dintotdeauna ai pamantului, cautarea prin cronicile colbaite scoate insa la iveala destule informatii despre ce insemna arta culinara la curtea voievozilor romani. Citește mai mult

„Purcelul de lapte” – o rețetă țărănească și alta de la Palatul Regal

In vreme ce cautam idei pentru meniul de Craciun – osciland intre retete si traditii pur romanesti, din chiar inima tarii, si protocolul meselor de sarbatoare dintr-un mediu princiar, precum cel de la Palatul Cotroceni, de la inceputul secolului al XX-lea -, am intalnit referiri la „purcelul de lapte”. Am rasfoit carti si notite vechi de reporter, caci un gand nu mi-a dat pace si-am incercat sa gasesc si-o reteta rurala (frusta si apetisanta) si una demna de un rege. Dar cum nu e simplu deloc sa-l prepari, mai bine incep sa va scriu retetele. Citește mai mult