Ca ața pentru mămăligă
Cât de importantă trebuie să fi fost mămăliga, în casa ţăranului român, încât vremurile de prosperitate şi cele de penurie să se socotească şi în funcţie de prezenţa ei pe masă? Citește mai mult
O șezătoare la Bucerdea Vinoasă sau despre Penelopele satului ardelean
„De la noi de la fereastră/ Din fereastră de la noi/ Te-am văzut mândro-n război/ Te-am văz’t mândro la război/ Cum dădeai cu brâzlele și-ntorceai cu ițele/ Atunci m-am gândit în mine / Doamne, cât ar fi de bine/ Să fiu mândră lângă tine./Să mă fac o suveicuță/ Să mă porți, mândro,-n mânuță/ Să mai din mână-n mână/ Măcar, mândro, o săptămână…”
Costumul de sărbătoare din Rucăr
Rar se mai scot astăzi din lăzi şi dulapuri costumele tradiţionale, pe care le purtau moşii şi strămoşii. Trebuie să fie vreme de sărbătoare pentru ca pe uliţele satului să mai vezi creştini îmbrăcaţi în haine lucrate cu migală. Iar aşa cum trec încet, în grupuri mai mari sau mai mici, către micuţa biserică a aşezării muscelene, par a fi sosiţi din alte vremuri.
De Crăciun, în zona Rucărului, se poartă costume peste care anii şi-au pus amprenta. Cu fir roşu, cu fir negru, cusătură “pe gras” sau cu fir alămit… Lucrau femeile, odinioară, şi câte trei-patru luni la o ie înflorată. Citește mai mult
Plăcinte scoase din ler…
Foto: Adi Hădean.
În ler – cuptorul tradiţional al moţilor – se fac «şi pânea, şi prăjiturile, şi fripturile, şi laştele». Laştele? Fac ochii mari când Mama Luţa din Ampoiţa începe a-mi vorbi despre bucatele locului. De fapt, ar trebui să spunem că atât instrumentarul casnic, cât şi vocabularul localnicilor de la «Poarta Apusenilor» sunt impregnate de arhaic.
Oamenii mănâncă pe aici «grumbe» coapte în «ler» (adică, ia, nişte cartofi la cuptor), ori «pită», ori beau «crampă», o ţuică fiartă cu chimen şi zahăr… Însă nu e doar lerul cel în care se fac bucatele, la foc molcolm. Mai e şi lespedea, în care se prăjesc plăcintele, umplute când cu carne, când cu varză, când cu brânză sau mere, după cum e vremea sorocită din an. Citește mai mult
Reţete de sezon. Cu ce condimentăm cârnaţii?
Chiar daca prin traditie taiatul porcului este asociat cu ziua de Ignat (pe 20 decembrie), in cele mai multe dintre satele romanesti a inceput deja practicarea acestui veritabil „sport national de iarna”.
Nu vom trata insa, de aceasta data, tehnica taierii porcului (o vom face poate intr-un articol viitor), care oricum ar trebui sa sufere ceva modificari, fata de traditie, date fiind normele europene. Vom face insa o trecere in revista a condimentelor folosite pentru pregatirea catorva preparate traditionale, precum carnatii, caltabosul, sangeretele, chisca, toba, asa cum apar ele in retetarele catorva autori consacrati de carti de bucate din Romania. Citește mai mult
O şezătoare la Cetea
De Sfantul Andrei, 30 noiembrie 2013, la Cetea, jud Alba, Decebal si Mihai Viteazul si-au dat mana, prin istorie. Metaforic,intalnirea la ceas de seara a fost posibila multumita unui grup de sateni care a reconstituit o sezatoare veche de veacuri, pusa la cale de Ionel si Violeta Sarbu. Citește mai mult
Despre „dezlegarea la peşte”
Semnificatiile postului crestin sunt, inainte de toate, legate de practica religioasa. Si totusi postul in sine nu este specific doar crestinilor.
Sa ne gandim ca Strabon face referiri la Zamolxis si la preotii daci care erau vegetarieni. Toate cercetarile medicinei moderne au concluzionat ca, asa cum este structurat postul in crestinism, el vine in intampinarea unor nevoi reale de echilibrare a functiilor organismului.
Postul Pastelui, Postul Craciunului – si intre acestea alte posturi de intindere mai mare sau mai mica ori posturile asa-zise personale, de o zi sau doua pe saptamana, echilibreaza ciclul alimentar pe unitati de timp mai mici. Citește mai mult