„De la noi de la fereastră/ Din fereastră de la noi/ Te-am văzut mândro-n război/ Te-am văz’t mândro la război/ Cum dădeai cu brâzlele și-ntorceai cu ițele/ Atunci m-am gândit în mine / Doamne, cât ar fi de bine/ Să fiu mândră lângă tine./Să mă fac o suveicuță/ Să mă porți, mândro,-n mânuță/ Să mai din mână-n mână/ Măcar, mândro, o săptămână…”
În spaţiul acela binecuvântat de Dumnezeu, unde Podişul Târnavelor întâlneşte coastele domoale ale Apusenilor, eşti îmbiat de gospodari cu tot felul de băuturi cu nume ciudate. Şi nu mă refer la vinuri şi alcooluri, ci la băuturi cu efect răcoritor, folosite adeseori, într-o manieră nemaiîntâlnită altundeva, pentru a pregăti diferite mâncăruri.
De altfel, Anamaria Grigoruţ, mentorul meu în bucătăria localnicilor din Bucerdea Vinoasă, mi le-a prezentat mereu aşa: „băutură răcoritoare/delicioasă şi mâncare”, nu cumva să mă îndoiesc. Dar să vedem despre ce este vorba.
