Despre „dezlegarea la peşte”

Semnificatiile postului crestin sunt, inainte de toate, legate de practica religioasa. Si totusi postul in sine nu este specific doar crestinilor.
Sa ne gandim ca Strabon face referiri la Zamolxis si la preotii daci care erau vegetarieni. Toate cercetarile medicinei moderne au concluzionat ca, asa cum este structurat postul in crestinism, el vine in intampinarea unor nevoi reale de echilibrare a functiilor organismului.
Postul Pastelui, Postul Craciunului – si intre acestea alte posturi de intindere mai mare sau mai mica ori posturile asa-zise personale, de o zi sau doua pe saptamana, echilibreaza ciclul alimentar pe unitati de timp mai mici. Cum se face ca, fara a afirma explicit asta, randuielile crestine ale postului raspund unor comandamente care tin de sanatatea fiecarui individ, pana la urma?
Chiar si aceste dezlegari la peste au un rol bine definit, si nu doar in registrul religios. Caci trebuie sa gandim si astfel: Pestele nu este doar un simbol histologic, cuvantul ichthyos este interpretat de crestini drept o idiograma a expresiei Iesous CHristos THeou Yios Soter (Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul). El este si aliment.
Hristos, dupa Inviere, a mancat peste si mai inainte tot cu peste hranise multimea care il urma. De aceea, pestele devine si simbolul mesei euharistice, unde apare adesea insotit de paine. Poate, stiind acestea toate, am intelege mai bine ce inseamna aceste cuvinte: dezlegare la peste.