18 februarie 1952. În bazilica San Stefano din insula italiană Capri, una dintre stelele cinematografiei britanice și americane se căsătorea, discret, cu un…depanator de radio de origine română. Povestea lor de dragoste târzie (ea avea 54 de ani, el – 48) a tulburat, la acea vreme, Europa mondenă… Cine era el și, mai ales, cine era ea? Citește mai mult
S-a consumat multă cerneală pe tema: cine a fost cu adevărat Shakespeare. Unii l-au regăsit în persoana unui nobil englez, care a ales acest pseudonim – destul de evident, Shakespeare înseamnă „scutură spadă”, ceea ce vrea să spună că era vorba despre un aristocrat care știa să folosească spada. Alții cred că un alt dramaturg englez, Marlowe, este unul și același cu Shakespeare. Îți propun însă o altă identitate a dramaturgului: Nostradamus! Citește mai mult
În vremurile de demult, cu toate că Bucureștiul se afla pe cursul unei ape mari – Dâmbovița – în care se vărsau altele mai mititele (precum Colentina și Bucureștioara, ca să le numim doar pe cele mai cunoscute), chestiunea alimentării cu apă potabilă a populației nu era dintre cele mai bine puse la punct. Dacă șoltuzii și pârgarii erau preocupați de cum pot stinge mai grabnic focurile ce se aprindeau din nebăgare de seamă, medicii aveau de lucru atunci când apa nu era bună de băut – iar sacagiii, în acest oraș fără suficiente puțuri și cișmele, găseau mereu mușterii la marfa lor (despre sacagii vom scrie însă într-un reportaj aparte). Citește mai mult
Oricât ar părea de curios, strămoșii noștri daci și romani habar nu aveau de dulceață. Nici Ștefan cel Mare nu a mâncat dulceață – cum nici mămăligă nu i-a fost dat să guste. Și asta pentru că, până la un moment anume al istoriei, europenii au conservat fructele numai în două feluri: uscate și puse la păstrare în miere (de altfel, varianta asta, cu fructele puse în miere, iar borcanul – sau chiupul de lut – îngropat în pământ aveam s-o întâlnesc și-ntr-un sat din Moldova, și-ntr-unul dintr-o insulă grecească, semn că unele rețetare străvechi încă se mai păstrează, pe ici pe colo). Citește mai mult
Întrebare de 1.000 de puncte la un concurs de cultură generală: Care este numele singurei femei din lume care a scris o carte de bucate după ce a făcut un rege să abdice pentru ea? Răspuns: Wallis Warfield Simpson.
Nu era foarte frumoasă, nici foarte tânără. Era americancă şi, vorba celei care avea să devină nu peste multă vreme „Elisabeta, regina-mamă a Marii Britanii”, era „prea măritată” şi după aceea „prea divorţată” (căci până să-l facă pe regele Eduard al VIII-lea să-şi piardă minţile, Wallis Warfiled Simpson fusese măritată deja de două ori, şi la scurtă vreme avea să şi divorţeze a doua oară). Citește mai mult
Gimnast şi acrobat la circ – o vreme, din asta şi-a câştigat banii de buzunar Ovidiu Genaru, poetul care a pătimit după Bacovia şi, într-o seară de toamnă, s-a silit să ancheteze… o lacrimă. Spunea despre sine, într-un text autobiografic: “Ca gimnast eram o mare speranţă; mi se dădeau portocale şi frişcă, pentru ca să devin Cineva: Cineva care să execute cel mai bine din Europa roata ţiganului şi salturile mortale”…