La „Le Boeuf à la Mode” se poate lua şi astăzi, ca acum un veac, o cină pariziană fabuloasă. E de ajuns să ajungi pe strada La Bruyerre, nu departe de celebra Place Pigalle şi să cauţi un imobil pe frontonul căruia se află un mic element decorativ reprezentând… un bou care poartă o pălărie „à la Belle Epoque”. Cu alte cuvinte e… un bou la modă!
Cartea de bucate1 a Mariei Maurer2 – a cărei ediție nouă a fost tipărită la Editura GastroArt – este una din epoca de pionierat a genului, în producția noastră editorială. În deceniul 5 al secolului al XIX-lea au apărut 3 titluri gastronomice, însumând 7 ediții, ceea ce nu-i nici mult, nici puțin, în condițiile în care până atunci niciodată românii nu mai avuseseră o carte de bucate tipărită. 3 titluri, 7 ediții, asta înseamnă că încă de la început s-a simțit nevoia de a reedita unele dintre aceste volume, pentru a mulțumi o nevoie a pieții pentru cartea de gen. Ba, chiar, după unele surse bibliografice, ar trebui să augmentăm această statistică cu încă o carte – dar despre acest „+1” voi scrie ceva mai târziu. Citește mai mult
Ion Murgeanu: EXCELSIOR. Medalioane literare. Eseuri culturale, 2009. Cronică la volumul Toamnă în Casiopeea, Simona Nicoleta Lazăr, Editura Ager, 2004.
Un discontinuu epitalam, în registru genuin romantic, dar nimic retro, este cea de a patra carte de versuri a Simonei Nicoleta Lazăr – poetă care a strâns până acum şi un paner de premii pentru poezie, la diferite concursuri şi festivaluri regionale şi naţionale, “pentru ea şi uneori şi pentru alţii”, cum de altfel, blânda şi totuşi apriga moldoveancă (n. Bacău, 1968) ştie puncta, când vine vorba să se “disculpe” de starea ei generală de binevolenţă. Micuţă, dar nu şi îndeajuns de “negricioasă” ca să semene în totul cu biblica mireasă a regelui Solomon din Cântarea Cântărilor, ochii ei probabil căprui, ard doruri învăluite cu grijă pentru profani, dar prea la vedere în poezia sa, pentru cunoscători. Citește mai mult
Nu spun că sunt întotdeauna de acord cu enunţurile autorului vizavi de originea unor preparate, dar trebuie să-i recunosc lui Dan Frank o salutară „cotrobăire” (ca să nu zic cercetare, ceea ce l-ar apropia şi mai mult de un om de ştiinţă şi l-ar îndepărta de condiţia lui de pasionat) prin cărţi vechi şi noi şi prin documente care tratează teme de acest fel. „Cartea bucătăriei mele” (Paideia, 2011), deşi pare la început un talmeş-balmeş de enunţuri şi reţete, se dovedeşte a fi, până la urmă, un instrument de lucru util celui care vrea ca, în bucătărie, să ştie mai mult decât rigorile unei reţete. Citește mai mult
Autoarea cărţii „Tell Me How Long You Want to Live: And I’ll Tell You What to Eat to Get There” (“Spune-mi cât vrei să trăieşti şi eu îţi voi spune ce să mănânci ca să ajungi la anii ăia”) recomandă “salata de boeuf românească” şi “savarina” drept mâncăruri tradiţionale în ţara lui Dracula.
Febra Halloween-ului duce uneori imaginaţia americanului – chiar şi pe a est-europeanului stabilit în America – în zone ale penibilului. Barbara Rolek, cunoscută pentru cărţile ei culinare şi articolele gastronomice pe care le publică de vreo 10 ani în presa de dincolo de Ocean, recomandă conaţionalilor săi petrecerea Halloweenului în hotelul “Transylvania” (Chicago), unde musai trebuie să deguste “12 feluri româneşti tradiţionale de Halloween”. Citește mai mult
Timp de aproape un mileniu, pentru crestinii din Europa sarbatoarea Craciunului a coincis cu cea a Anului Nou. Solstitiul de iarna – ingustarea noptii si marirea zilei, lupta continua cu intunericul si vremelnica victorie a luminii – transgresase, fast, catre marea victorie a luminii vesnice, prin Nasterea Pruncului Sfant.
Secolul al XIX-lea aduce modificari si in „protocolul” Craciunului.
Pe Gérard Depardieu l-am întâlnit în februarie, la Nisa, la deschidarea Carnavalului, care anul acesta a stat sub semnul Regelui-Gastronom. Adulat de-o mare de oameni, în noaptea nisardă ce părea să nu se mai termine, mi-a reamintit că este… un gurmand desăvârșit și-un rafinat al bucatelor, așa cum numai Vatel, personajul pe care l-a interpretat într-un rol magistral, ar mai fi putut să fie!
Oricât m-aş strădui, nu aş reuşi să-l văd pe Vatel întruchipat de alt actor al lumii decât Depardieu. Şi chiar dacă din gravura de secol al XVII-lea Vatel cel adevărat nu prea aduce cu marele Gérard („mare” la propriu şi la figurat), parcă nici nu mai contează, când spiritul „vatelian” este cel pe care-l pune acesta în valoare.
Cateva teorii alimentare castiga tot mai mult teren in Occident (si, mai cu seama, peste Ocean). Una dintre aceste teorii este cea a omului „frugivor”, a carui alimentatie se bazeaza pe fructe, seminte si radacini (hrana primilor oameni).
O a doua teorie este cea a crudivorismului, cunoscut si sub numele de „hrana vie”. Optiunea de a manca alimente netratate termic sau gatite foarte putin – ramanand in zona a ceea ce italianul (in alte circumstante, totusi) numeste „al dente” -, este echivalentul unei alimentatii sanatoase, spun partizanii ideii.
In fine, o a treia cale este cea a flexitarianismului, adica un regim alimentar… flexibil Citește mai mult
Hangiul tocmai pregăteşte gâştele la frigare pentru pofta de nestăvilit a lui Porthos. Eu citesc paginile cu nesaţ, să-l ajung din urmă pe D’Artagnan, care se-ndepărtează în galop de foamea pantagruelică a camaradului său, apropiindu-se cu fiecare verstă parcursă de portul din Calais.
Cu „tatăl” Dumas veghindu-mi nopţile de citit la lumina lanternei, eu şi tânărul aspirant la uniforma muschetarilor îndeplinim misiunea şi păstrăm neştirbită onoarea Reginei! Ah, şi ce chef vom încinge cu toţii într-o tavernă pariziană, la ceas târziu, învelit în istorii ce-aşteaptă să fie scrise! Citește mai mult
Pippa Middleton aleargă după celebritate. Și pentru că nu e de ajuns să fii cumnata și mătușa moștenitorilor coroanei britanice, nici să ai un “funduleț obraznic”, s-a apucat de lucruri serioase: scrie cărți. Cărți cu rețete culinare și idei pentru petreceri reușite. Citește mai mult
