O sa cer iertare gospodinelor care se asteapta sa citeasca o poveste culinara si ma voi adresa celor care doresc sa pregateasca alcooluri fine, aromate si tulburatoare ca prima seara de dragoste impartasita… Citește mai mult
Frunză verde foi mărunte
Vorbe mi-au ieșit cam multe
Lasă să iasă, că nu mai îmi pasă
Dacă pașaua intrat-a în casă
Plecatu-i stăpânul, mai de cu seară
Dus îi la coasă, la fân și secară. Citește mai mult
Otilia Cazimir – pe numele său adevărat Alexandra Gavrilescu – s-a impus foarte de tânără în literatura română, obţinând, la numai 33 de ani, prestigiosul Premiu al Academiei Române. Chiar dacă George Călinescu o aşază în lista poeţilor minori (ca şi a poeţilor preocupaţi de lucrurile mici), contemporanii au apreciat-o, iar prezenţa ei în cercurile literare ieşene era întotdeauna plăcută. Cât despre pseudonimul ce i-a asigurat posteritatea – pseudonim ce i-a fost ales chiar de bunii săi prieteni şi mentori Mihail Sadoveanu şi Garabet Ibrăileanu –, poeta mărturisea: “Daţi-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuşi l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. Citește mai mult
În campania din 1913, trupele române trecuseră ușor prin pasurile Balcanilor bulgărești, iar Majestății Sale Regelui României Carol I i s-a adus la cunoștință apropierea la 8 km de Sofia a brigăzii de cavalerie a generalului Mustață. Citește mai mult
„Fara indoiala, dintre toate legumele de pe lume, cel mai bun e… puiul. Si n-ai nevoie de nimica sa faci din el cea mai gustoasa mâncare”.
Vorba asta o spunea razand o matusa dintr-un sat de pe valea Bistritei, si in vremea asta „omul ei”, pe prispa, radea manzeste, rasucindu-si o tigara. „He, he! Stie «fumeia» mea ce stie. Ca i s-a dus vestea in sapte sate catu-i de nazdravana. D-apoi, nu ramaneti la masa? Ca amus tocmai ce-i gata felul ist de bucate si o sa-mi dati dreptate de-ti manca…”
De două ori nevastă şi de cinci ori mamă, o femeie din Metz reuşeşte timp de 20 de ani să convingă mulţimile că e reîncarnarea Fecioarei din Orleans
Aura Fecioarei din Orleans a exercitat o fascinaţie copleşitoare asupra poporului francez, care avea să ajungă până la idolatrie la foarte scurt timp după ce trupul ei a fost ars pe rug, de către englezi, la 31 mai 1431. Citește mai mult
Suntem la mare. Vant subtire in zori, valuri mai naprasnic inaintand spre tarm… simti cum marea si ea se pregateste de toamna. Cine stie cu adevarat care e cursul vremii va intelege ca e timpul lufarului. Citește mai mult
Într-o seară de iarnă, de sfârșit de an, la 31 decembrie 1852, Teatrul Național din București s-a deschis onoratului public pentru întâia oară, în lumina strălucitoare a lumânărilor de seu, sub distinsa direcțiune a domnuilui Costache Caragiale. Citește mai mult
Maramuresul fara Valea Izei? Valea Izei fara Botiza? Botiza fara mamaliga de-i poarta numele? Dati-mi voie sa ma-ndoiesc ca se poate… Aici, mamaliga se fierbe in lapte, si nu in apa, se adauga o cana cu smantana, iar restul minunatiilor le descoperiti citind…
Vacantele copilariei intrau pe linie dreapta o data cu primele frunze ingalbenite. Soarele ardea mai putin, vazduhul era mai inmiresmat si cei ai casei parca aveau mai multa vreme sa se adune la masa de pranz, sub crengile celor doi aguzi imbratisati… Iar felul intai era, inevitabil, o ciorba fierbinte si aromitoare… Citește mai mult