• Caută după:
14feb.
Un armorial al iubirilor

E crainicul şi paznicul semnelor. Al semnelor Iubirii. Al semnelor Poeziei. Se numeşte Radu Cârneci şi fără el poezia de dragoste a lumii ar fi fost mai săracă.

În anii mei (mai) tineri, am făcut câteva interviuri cu poetul Radu Cârneci. Revenea mereu în Bacăul (meu şi) al domniei sale, locul unde-şi desfăşurase să fluture-n vânt stindardul celei dintâi maturităţi creatoare. Acolo, marcase spaţiul poetic cu “semne de cuvânt”. Semne care se vor aduna, mai apoi, într-o cuprinzătoare heraldică. Una mai puţin obişnuită: o “heraldică a iubirii”.
Citește mai mult
21apr.
Marele cânt

Canticum Canticorum… Cea-mai-frumoasă-dintre-cântări a străbătut mileniile fără să-şi fi ciobit măcar un sunet. Mireasa şi Mirele sunt cele două braţe subţiri ale Diapazonului Lumii, care, odată atins, dă tonul Marelui Cânt.
„Este glasul celui drag!/ Iată-l vine, trecând din munte în munte, sărind peste co line!/ Iubitul meu asemeni este iedului sălbatec, asemeni este puiului de ciută”, îşi mângâie în cuvinte Mireasa alesul. Iar Mirele, în stih cristalin, îi răspunde: „Până a nu se răcori de seară şi până a nu se întinde umbrele, veni-voi către tine, tu muntele de zmirnă, co­lina de tămâie./ Mult frumoasă-mi eşti, iubita mea, şi fără de cusur!” (traducere în limba română de Gala Galaction şi Vasile Radu).

Citește mai mult