Ileana Mălăncioiu şi metafora „păsării tăiate”

Palazzo Correr, imobilul pe care Nicolae Iorga l-a destinat, în cetatea Serenissimei, promovării imaginii artistice, culturale a României, a fost locul unde, pe 11 martie 2011, la invitaţia Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică, una dintre vocile unice ale poeziei româneşti, Ileana Mălăncioiu, a fost invitată la o întâlnire cu studenţii de la Universitatea Ca Foscari din Veneţia, de la Padova şi Udine. A doua zi, la Bistrot de Venise, în traducerea lui Danilo de Salazar, poemele Ilenei Mălăncioiu au atins coarda sensibilă a elitei artistice veneţiene, care de 18 ani a făcut din acel spaţiu un templu al artelor reunite.

Citește mai mult

Veneţia mea, iarna! Veneţia voastră, în 5 puncte de sprijin

Venetia, iarna…! Amintirile mele n-au indexat-o intr-un alt anotimp.

Iarna dupa iarna. Cand blanda, lenevind sub soare, cu umeri discret dezgoliti. Cand trepidand sub pasul grabit al mastilor din fiecare Carnaval. Cand derutata sub stratul subtire de zapada (ca pulberea fina de zahar vanilinat presarata peste inegalabilele ei „dolci carnavaleschi”), repede curatata… cu matura, de venetienii nepregatiti sa tina piept unei zapezi adevarate. Cand romantica, la apus, cu tineri sarutandu-se pe poduri incarcate de suspinuri… Cand sobra, severa, in ungherele-i intunecate, din care te-astepti sa iasa verosi spadasini…

Venetia unei ploi subtiri, intr-o noapte de iarna, sub felinarul cu poeti. Noaptea-n care, onorandu-l pe Baffo, mi-am citit poemele. Versurile prelingandu-se pe foaie, o data cu picaturile de ploaie, pana cand n-au mai ramas decat dare lungi de lacrimi negre… Citește mai mult

Veneţia mea, iarna! Veneţia voastră, în 5 puncte de sprijin

Venetia, iarna…! Amintirile mele n-au indexat-o intr-un alt anotimp.

Iarna dupa iarna. Cand blanda, lenevind sub soare, cu umeri discret dezgoliti. Cand trepidand sub pasul grabit al mastilor din fiecare Carnaval. Cand derutata sub stratul subtire de zapada (ca pulberea fina de zahar vanilinat presarata peste inegalabilele ei „dolci carnavaleschi”), repede curatata… cu matura, de venetienii nepregatiti sa tina piept unei zapezi adevarate. Cand romantica, la apus, cu tineri sarutandu-se pe poduri incarcate de suspinuri… Cand sobra, severa, in ungherele-i intunecate, din care te-astepti sa iasa verosi spadasini…

Venetia unei ploi subtiri, intr-o noapte de iarna, sub felinarul cu poeti. Noaptea-n care, onorandu-l pe Baffo, mi-am citit poemele. Versurile prelingandu-se pe foaie, o data cu picaturile de ploaie, pana cand n-au mai ramas decat dare lungi de lacrimi negre… Citește mai mult