• Caută după:
27dec.
Legenda celor patru frați-vânt
Pentru Magda Cristina
A fost odată o vreme – o! este o eternitate de atunci! – când zeii, animalele şi oamenii trăiau laolaltă pe pământ, într-o asemenea bună înţelegere şi armonie încât nu exista nici o diferenţă între ei. Femeile, urşii, bărbaţii, potârnichile, copiii, vulpile, lupii, somonii se înţelegeau de minune şi conversau întotdeauna ca nişte buni amici.
Prietenia dintre ei era atât de puternică, întâmplările din viaţa lor atât de simplu şi de firesc legate între ele, încât nu era nimic de mirare ca un pelican uriaş să adopte un pui de om, rămas fără părinţi, şi să-l crească în maniera sa, fără a face nici o distincţie între bietul orfan şi propriii săi pui, în imensul cuib construit printre ierburile înalte.

Citește mai mult
27mai
Legende aduse acasă: Caucazul din Carpați și Colchida de la Colți

Începuse totul cu o legendă căreia îi căutam rădăcinile pe coclaurile Carpaţilor, la Întorsură. Reminiscenţa unui text citit cândva, care plasa Caucazul mitic… acasă, pe umărul munţilor cunoscuţi, nu departe de apa Buzăului.

chihlimbar

Scrisese cineva că el, Caucazul, nu era altul decât ţinutul de piatră al caucilor, trib tracic, viteaz şi puternic, ca tot neamul lor cel întins. Acolo, ţintuit de piatră, Prometeu primea „vizita” crudă a vulturului care se înfrupta din ficatul lui, zi după zi, până Hercule avea să-l scoată de sub pedeapsa zeilor. Citește mai mult
19dec.
Morcovii, în „cruciada” sănătăţii tale


La inceputul Evului Mediu, cele trei legume esentiale, baza alimentatiei oricarui european, erau dovleacul, varza si ceapa. Cruciatii aveau sa aduca pe continent, la intoarcerea lor din batalii, o alta leguma care a fost indragita imediat pentru ca putea fi pastrata tot timpul anului: morcovul. Bogat in caroten (provitamina A), morcovul nu a fost de la inceput cel pe care il cunoastem astazi. Pe la 1100-1200, el nici macar nu era portocaliu. Ci mov-vinetiu, la exterior, prezentand cercuri concentrice albe, vinete si rosiatice in interior.
Era insa foarte gustos, hranitor, energizant si se putea manca deopotriva fiert (cu napi, sfecla sau alte radacinoase) sau crud. Cei care au schimbat destinul acestei legume si au imbogatit-o cu provi­tamina A au fost gradinarii olandezi. Totul s-a intamplat pe la jumatatea secolului al XVI-lea, cand florarii din Amsterdam au voit sa-i faca un cadou neobisnuit suveranului lor, Wilhelm de Orania, zis Wilhelm Taciturnul. Citește mai mult