O șezătoare la Bucerdea Vinoasă sau despre Penelopele satului ardelean
„De la noi de la fereastră/ Din fereastră de la noi/ Te-am văzut mândro-n război/ Te-am văz’t mândro la război/ Cum dădeai cu brâzlele și-ntorceai cu ițele/ Atunci m-am gândit în mine / Doamne, cât ar fi de bine/ Să fiu mândră lângă tine./Să mă fac o suveicuță/ Să mă porți, mândro,-n mânuță/ Să mai din mână-n mână/ Măcar, mândro, o săptămână…”
La Bucerdea Vinoasă, unde am ajuns la invitația Anei-Maria Grigoruț (Asociația culturală Tradition Group), șezătorile de Ajun de Crăciun au devenit, dintr-un simplu act de recuperare culturală, o componentă firească a serilor de iarnă. Semn că veșnicia – cea „născută la sat”, după cum spunea Lucian Blaga, poetul-filosof venit pe lume în Lancrăm, la o azvârlitură de băț de satul de sub Piatra Craivii – și-a reintrat în drepturi, o dată cu un vers de colind.
Ca orice alt colindător, reporterul a bătut și el la fereastra în care lumea se adunase-n șezătoare… adunând cuvinte, sunete și sensuri de împărtășit lumii. Şi, Doamne, cât de frumoşi erau oamenii, în lumina cea galbenă a opaiţelor, cât de limpede glasul lor, cât de curată le era inima şi plină de căldură casa!
«Bună sara şi bine v-am găsât!” „Vin’t-aţ’ tu muieri şi fete?” „Vin’t, vin’t, ş-am adus şi petrol în lămpaş ca să ne-ajungă” „No, bin’ c-aţi vin’t, şedeţi pe un’ puteţi, găsâţâ-vă dară loc că mare-i casa asta dinainte, şi să ne prindem la lucru, că ne-or ajunje sfintele sărbători”…
Întregul scenariu al șezătorii de Ajun de Crăciun, la Bucerdea Vinoasă (ca și rețetele specifice sărbătorii), îl afli citind continuarea acestui text pe pagina web a postului de radio Antena Satelor. Și tot acolo găsești înregistrarea emisiunii, o veritabilă punere în scenă a celui mai important moment al iernii…
Imagini ce te lasa fara cuvinte!