„De la noi de la fereastră/ Din fereastră de la noi/ Te-am văzut mândro-n război/ Te-am văz’t mândro la război/ Cum dădeai cu brâzlele și-ntorceai cu ițele/ Atunci m-am gândit în mine / Doamne, cât ar fi de bine/ Să fiu mândră lângă tine./Să mă fac o suveicuță/ Să mă porți, mândro,-n mânuță/ Să mai din mână-n mână/ Măcar, mândro, o săptămână…”
Timp de aproape un mileniu, pentru crestinii din Europa sarbatoarea Craciunului a coincis cu cea a Anului Nou. Solstitiul de iarna – ingustarea noptii si marirea zilei, lupta continua cu intunericul si vremelnica victorie a luminii – transgresase, fast, catre marea victorie a luminii vesnice, prin Nasterea Pruncului Sfant.
Secolul al XIX-lea aduce modificari si in „protocolul” Craciunului.
Cred ca e un „defect profesional”: cum ajung la un castel ori un palat celebru (din Romania ori din lume), ma intreb cum se hraneau castelanii, regii si imparatii care au vietuit o vreme acolo. Si, probabil, ma numar printre cei norocosi, caci aflu si raspunsurile.
Acum o sa va povestesc cate ceva despre cuplul imperial austro-ungar: Franz Josef si frumoasa Elisabeth, ramasa in istorie cu numele de Sissi. Despre celebrele Citește mai mult