Un banchet politic, din vremea lui Ionel Brătianu

Vârtejul provocat de crizele politice din ultimele luni și campania pentru alegerile locale mi-au reamintit un episod petrecut în urmă cu 86 de ani, cam în aceleași circumstanțe… Adică tot pe vremea alegerilor locale și tot la ceasul retragerii unui guvern – al majorității – și al înlocuirii lui cu unul format din reprezentanți ai opoziției.

Se întâmpla în martie 1926. Parlamentul tocmai dezbătuse și votase o nouă lege electorală. Opoziția susținea că, în baza noii legi, Parlamentul „nu mai funcționa valabil”, majoritatea formată la alegerile precedente nu mai era legitimă, deci nici Guvernul nu mai era legitim. Puterea nu-și nega legitimitatea, dar, în perspectiva noilor alegeri, considera oportun ca Guvernul să-și dea demisia. Ceea ce se și întâmplă. Mă rog, asta e povestea pe scurt, pentru că nu suntem aici în pagina de analiză politică, nici în cea de arheologie partidică, ci în cea de… gastronomie.

Spuneam doar că acest context mi-a amintit de festinul pe care liberalii l-au dat… în onoarea retragerii lor de la guvernare. Fapt neobișnuit, e drept. De obicei, benchetuiești când obții ceva, nu când pierzi. Partidul condus de Ionel Brătianu trebuie totuși să fi avut un motiv să dea o petrecere, condusă de celebrul (în epocă) maître d’hotel Migliorini și cu un meniu de zile mari:

Caviar frais (caviar proaspat)

Darne de Morun Poché (Morun posat)

Pomme Vapeur S-c. Revenir (Cartofi preparati la abur)

Zephir d’York à la Cumberland (fileu de porc cu sos Cumberland)

Cuissot de Veau Bigarré (pulpa de vitel Bigarré)

Salade de laitue (Salata de laptuci)

Bombe Surprise (bomba de inghetata)

Langies de Chat (limbi de pisica)

Fruits (fructe)

Café

Tuica, mastica

Vermout, Cinzano

Dealu Mare superieur

Crement Boulevard

Champagne Rhein, Cointreau Triple Sec.

Înainte de a vă oferi măcar una dintre rețetele din meniul neobișnuitului banchet, dați-mi voie să spicuiesc câte ceva dintr-un articol cu „iz” de pamflet, publicat într-un ziar partizan al opoziției. „Festinul cel din urmă” e prezentat astfel: „Un banchet politic, cu tămbălău și cu declarații de toate categoriie”; „bărbați solemni, cu cioc sau fără, cu bogate podoabe capilare sau cu impunătoare chelii – toți stâlpii Guvernului de până mai ieri au răspuns prezent la chemarea vizirului.”

Acuzat – de adversarii politici – de practici dictatoriale și supranumit „Dalay Lama”, Ionel Brătianu e adeseori caricaturizat, în epocă. La fel ca mulți alți politicieni, indiferent de culoarea politică, de altfel. La banchetul – fericit, se pare – al plecării de la guvernare, el apare doar pentru scurtă vreme, precizând că doctorul nu știe că a plecat de-acasă, căci s-ar fi supărat. Maladia de care suferea îi scuza plecarea precipitată dintre ai lui, nu înainte de a-i gratula pe parlamentarii majoritari, asemuindu-i cu o orchestră: „Ați fost atât de buni executanți, încât ați cântat exact chiar și când șeful orchestrei nu se afla printre dumneavoastră!”, spune el. I se răspunde: „Da, dar se afla subșeful!”. Adică… Conu Alecu Constantinescu, cel care tocmai își dăduse demisia din postul de ministru la Domenii. Urmă un fluviu de discursuri, căci fiecare se simți dator să laude guvernarea liberală, abia încheiată, și să-și exprime încrederea că alegerile parlamentare, care băteau și ele la ușă, le vor aduce din nou majoritatea parlamentară.

Totuși, de ce a demisionat Executivul liberal, în prag de alegeri, dacă toată munca lor de până atunci fusese rodnică? Răspunsul l-am găsi poate în cuvântarea lui I.G. Duca: „Vreți să știți, oameni buni, de ce pleacă Guvernul? Plecăm ca să luăm contact mai apropiat cu satele! Iată deci pricina adevărată a demisiei regimului!”. Din păcate, alegerile locale din februarie 1926 nu au adus cîștig de cauză liberalilor. Poate n-au plecat destul de devreme…?, scriau răutacioșii, în epocă.

Dar să lăsăm istoria pe raftul ei. Mai bine să vă dau o rețetă… o bombă… nu de presă, ci de înghețată. Să se mai îndulcească, nițel, povestea noastră.

Bombă cu fistic și miez de caise

Ai nevoie de 5 ouă, 5 dl lapte, 200 g zahăr, 100 g fistic, o lămâie, 250 g frișcă, 200 g marmeladă de caise, 3 caise proaspete, tăiate bucăți.
Este o înghețată care se face dintr-o cremă englezească din ouă, zahăr, lapte, la bain-marie. Se lasă să se răcească. Fisticul se înmoaie câteva ore în lapte, se scoate, se zvântă, se prăjește, se macină, se trece prin sită, se amestecă apoi cu coajă de lămâie și frișcă. Se amestecă toate ingredientele, se dă la rece. Se face o înghețată din caise zdrobite (se lasă câteva bucăți mai mari) și marmelada. Din compoziția înghețată se fac mici „bombe” care se pun la mijloc, în forme în care s-a așezat mai înainte compoziția cu fistic pregătită ca mai sus, compoziție cu care se acoperă complet „bombele” din caise. Se modelează frumos ți se dau la rece.

Articol publicat în Jurnalul de duminică, 2 iunie 2012