Rod. Rodire. Rodnic. A rodi. Roditor. Nu cred să existe familie de cuvinte în limba română care să i se fi potrivit mai bine poetului Cezar Ivănescu, cel care, de la Nichita Stănescu încoace, a fost întruchiparea apostolului Poeziei. Sau a boemului absolut, adânc, puternic, atins de aripa geniului. Citește mai mult
Ion Murgeanu: EXCELSIOR. Medalioane literare. Eseuri culturale, 2009. Cronică la volumul Toamnă în Casiopeea, Simona Nicoleta Lazăr, Editura Ager, 2004.
Un discontinuu epitalam, în registru genuin romantic, dar nimic retro, este cea de a patra carte de versuri a Simonei Nicoleta Lazăr – poetă care a strâns până acum şi un paner de premii pentru poezie, la diferite concursuri şi festivaluri regionale şi naţionale, “pentru ea şi uneori şi pentru alţii”, cum de altfel, blânda şi totuşi apriga moldoveancă (n. Bacău, 1968) ştie puncta, când vine vorba să se “disculpe” de starea ei generală de binevolenţă. Micuţă, dar nu şi îndeajuns de “negricioasă” ca să semene în totul cu biblica mireasă a regelui Solomon din Cântarea Cântărilor, ochii ei probabil căprui, ard doruri învăluite cu grijă pentru profani, dar prea la vedere în poezia sa, pentru cunoscători. Citește mai mult
Cornel Galben: Alergând prin subteranele textului. [critică literară]. Bacău: Corgal Press, 2010. 144 p.*)
Ajunsă la a patra carte de versuri, Simona Nicoleta Lazăr ne invită încă de la prima pagină să intrăm într-un univers aparte, pentru înţelegerea căruia e nevoie mai întâi să ne întoarcem în timp la mitologia greacă, unde vom (re)descoperi ce se ascunde în spatele constelaţiei Cassiopeea, cea la care face trimitere titlul. Ne vom dumiri astfel mai bine de ce creaţia sensibilei autoare este înţesată de termeni marini, de vietăţi şi lucruri ce au atingere cu aceştia, de la tritoni şi adamante, la ambră şi alabastru, de la rodie şi olivi, la leandri şi migdali ori la volbură, dar şi de ce face trimitere la „zeii potrivnici”, pe care îndrăgostita perpetuă îi alungă din cer.
Citește mai mult