Puiul la ceaun al mătușii Floarea

Pui la cuptor, la sticla, prajit, fiert, cu smantana, cu mujdei, cu… Cine nu stie macar o reteta de pui? Chiar si cea care spune asa: „pui morcov, pui ceapa, pui ce pui, si ti-a iesit supa de (ce) pui…”.

… Si dintre toate imi aduce apa in gura reteta de pui la ceaun a matusii Floarea, matusa si pui ce ne iesisera in cale intr-o zi de vara si de sfarseala (de drum, de foame, de caldura), cand porniseram „in documentare” prin satele din stanga Siretului. Pamant sarac. Crapat de arsita. Si fantanile se retrasesera in adancuri. Oprim inaintarea bezmetica a masinii langa niste „acareturi” ca vai de capul lor. De dupa usa pe jumatate pravalita ne iese in intampinare o femeie. Nea Omul, stapanul locului (nu-i stiu numele, dar mare pomana avea sa faca sufletelor noastre), ii spune scurt cateva vorbe si ea zice doar atat: „D’apoi, ca doar ce pregateam de-ale gurii… Intrati in dos, la umbra”.

„In dos” nu-mi suna prea bine, dar ocolim casa si incaperea din spate – prin care intram pe o usa teapana, de asta data – , e curata si racoroasa. Neinvinsa de caldura, trec in odaia din fata, unde matusa Floarea (numele ei, iata, il stiu) punea sa faca „de-ale gurii”. Bucate neaose. Pui la ceaun. Asa ceva nu vazusem! In ditamai ceaunul, matusa Floarea pusese sa fiarba untura. Puiul, grijit dinainte, cu pielea rosa de la boia, statea cuminte intr-un castron de lut. Si alte mirozne veneau dinspre el: piper, cimbru, cate un gra unte de sare lucea in soare. Cand untura sfaraie, o vad ca ia puiul cel frumos gatit si-l zvarle inauntru. Fara alte vorbe. Acolo l-a fiert – sa-i fie iertate pacatele – juma’ de ceas.

Intre timp, dincolo, in incaperea „din dos”, se intinsese masa. Servete de in. Strachini de lut. Cas dulce, ceapa si pane neagra. Si vin ros-negru. Eu „muncesc” mamaliga, cu melesteul, indemanare deprinsa de la bunica. Intre timp, e curatat usturoiul. Sare, ulei – invart la el, ca la maioneza. La urma, torn putin otet si o cana de smantana. Puiul sta tantos pe un platou – concesie facuta vaselor de lut – mandrindu-se cu haina lui cea noua, crocanta. Matusa Floarea il aduce pe sus, ca purcelul de lapte, la nunta. Eu, in urma-i, ucenic tanjind la gloria ei, aduc bulgarele de soare al mamaligii si usturoiul smantanos. In castronul de cas mai e o felie numai. Nea Omul se intoarce razand spre mine: „D’apoi, hai si tu fata, de mananca…”.