O cină la Palatul Elysée. Monarhii României şi preşedinţii Franţei

A intrat de mult în anecdotica Palatului Elysée ziua în care, după primul mare război, Regina Maria a României a prânzit cu președintele Franței, Raymond Poincaré. Era în 8 martie 1919, iar călătoria sa la Paris se înscria într-o serie de vizite neoficiale pe care frumoasa regină le făcea în Franța și în Marea Britanie, pentru a câștiga simpatie pentru cauza românilor: recunoașterea actului Unirii de la 1 decembrie 1918. Tratatul de pace de la Versailles avea să poarte și amprenta acestei întâlniri…

Atunci, în ziua aceea rece de primăvară, cu un buchețel de ghiocei la rever, Regina Maria onora invitația președintelui francez să treacă în revistă garda Palatului Elysée. Era o gest imens de recunoaștere a calităților nepoatei iubite a Reginei Victoria a Marii Britanii, care avea să fie dublată, în aceeași zi, de acordarea reginei României a titlului de membru corespondent al Academiei de Arte Frumoase din Paris…

Următoarea prezență a reginei noastre în palatul președintilor Franței o vom nota cinci ani mai târziu. În 10 aprilie 1924, președintele Etienne Alexandre Millerand (care a condus Republica Franceză între 1920 și 1924) a organizat, pentru familia regală a României, o cină festivă la Palatul Elysée – în sala care azi poartă numele lui Napoleon al III-lea, primul președinte al Franței și, în același timp, ultimul ei împărat. Cina a fost urmată de un concert de muzică clasică.

Pe coperta meniului, ilustratorul a desenat o frumoasă femeie îmbrăcată în portul tradițional românesc, cu părul împletit în două cosițe. Desculță și cu coroana de lauri pe creștet, ea este înconjurată de trei îngeri-copii, care o țin de mâini, arătându-i drumul și protejând-o (într-o altă interpretare, cei trei copii ar fi ilustrări ale „geniilor republicane” reprezentând Republica Franceză; sugerându-se aici tocmai relațiile dintre cele două țări). Alte motive tradiționale românești decorează meniul, care are însă, în centru, efigia Palatului Elysée.

Meniul în sine, în schimb, este franțuzesc sută la sută. O mostră veritabilă de „haute cuisine”, așa cum te aștepți să găsești în bucătăria și în sufrageria celui mai important palat din inima Parisului. Iată ce s-a mâncat (și vom da și noi meniul în limba franceză, limba marii gastronomii): Crème Emeraude, Consommé Madelaine, Truite Saumonée à la Gelée de Champagne, Baron d’Agneau de Pauillac à la Chartres, Paté de Becasses à l’Ancienne, Salade Mimosa, Asperges de Laurice Sauce Mousseline, Bombe Abeille, Dessert. Remarcăm finețea bucatelor așezate pe masă, acel păstrăv somonat în aspic de șampanie, de exemplu, sau mielul de Pauillac (provenind din turmele crescute în regiunea Pauillac, care pasc pe malul mării, într-o zonă cu iarbă sărăturoasă, care dă acel gust al cărnii pre-sărate (presalée) sau „sărate în viu, cum i se mai spune), pregătit după o rețetă care conține și celebrul lichior de Chartres, preparat de călugărițe… Pateul de becaține, preparat în maniera veche (după rețeta tradițională din Ardennes), sparanghelul cu diafanul sos „muslin” – toate acestea trebuie să fi plăcut mai ales reginei, căci Ferdinand, se știe, nu era prea sofisticat în privința mâncării, respectând buna tradiție germană a unchiului sau Carol I.

Seara oferită de Millerand, la Palatul Elysée, familiei regale române a fost întregită de concertul despre care aminteam ceva mai devreme. „Marșul Cidului”, de Massenet, Uvertura la „Flautul fermecat” al lui Mozart, „Peer Gynt” de Grieg, Menuetul din „Burghezul gentilom” al lui Lulli, „Vals trist” de Sibelius, „Berceuse” de Gabriel Fauré, „Dansuri” de Brahms, „Granada” de Albeniz… Totul încheiat, firește – doar ne aflăm în miezul Parisului! – cu „Marșul francez” al lui Saint-Saens.

O seară superbă, care încheia un șir de evenimente la care monarhii României participaseră pe teritoriul Franței. Miercuri, 9 aprilie, Regele Ferdinand și Regina Maria fuseseră în Alsacia, ca să se reculeagă la Val de Patre, alături de generalul Berthelot, fostul șef al misiunii militare franceze în România între anii 1916 și 1918. Nu era o întâmplare prezența lor acolo, căci în acea zi se inaugurase Marea Cruce a Cimitirului militar din Soultzmatt, unde fuseseră îngropați și 687 de prizonieri români de război, care-și aflaseră sfârșitul aici în cursul anului 1917. În 1919, la cererea Guvernului României, osemintele acestor bravi români fuseseră deshumate din cimitirele a 35 de localități alsaciene, unde erau răspândite, și reînhumate în același cimitir, unde odihneau acum sub drapelele îngemănate ale României și Franței. După ce și-au adus piosul omagiu, depunând coroane de flori pe fiecare mormânt cu însemne românești, Regele Ferdinand și Regina Maria au plecat spre Paris. În capitala Franței, au fost mai întâi invitații primarului Parisului și ai consilierilor municipali, care le-au oferit un dejun la Hotel de Ville (palatul primăriei), pentru ca seara să fie rezervată întâlnirii cu președintele Etienne Alexandre Millerand. Celelalte detalii ale întâlnirii le cunoașteți deja.

Ilustrații: Meniul dineului din 10 aprilie 1924, aflat în colecția de meniuri a Bibliotecii din Dijon

Meniul are 8 pagini, a fost ilustrat de Octave Denis Victor Guillonnet (1872-1967), designer și grafician oficial al „palatelor naționale” și a fost tipărit la Imprimeria Stern Graveur (care a funcționat între anii 1834-2015).