Oltenia savuroasă… cu saramură de pui și țuică îmbătrânită în butoiaș de dud
Sfarsitul verii, in Oltenia… O gospodarie ca toate celelalte, cu toate ale ei, cu o umbra de vita, cu doi meri vajnici de straja in poarta, cu pisici strecurandu-se lenes pe langa garduri… Si-o masa intinsa, cu toate bunatatile pe ea. In mijloc, vasul urias cu… saramura de pui. Citește mai mult
Un an de demult. Amiaza de vara. Somn dulce sub crengile unui mar ce-si roteste dupa soare podoaba de fructe ce dau in parg…
„Si, ia mai zi, tusa Marie, care-i secretul castraveciorilor matale, de-i pui in postul Santei Marii si tin pan’ la Pasti?” In sectorul rezervat muraturilor, in Piata Obor, unde miroase asa frumos a „acrituri” de-ti lasa pofta apa cu dulceata in gura, „negociez” secretul cu tusa Maria. Mai cumpar eu un kil din castravetii ei, mai spune ea din cele din batrani stiute. „Ia, ce sa fie? Pai, nu-i nici un secret. Numai sa nu pui decat castraveti din cei tari, si nu foarte mari, nesamburosi – ca samburele-l face de fierbe, cand da caldura”.
Casa lui Mos Lucaci se sprijina pe talpile ei de lemn, de piatra de rau si de lut. In mijlocul curtii, cu mustatile muiate in cateva picaturi de tuica, barbatul ne spune cum e cu ziua aceasta de 6 august. „Apoi, din ziua de Probejenie – ori Schimbarea la fata, nimic nu mai ramane cum o fost. Incepe a se face toamna”.