Tocană „ca la Bot’șăni”
Un an de demult. Amiaza de vara. Somn dulce sub crengile unui mar ce-si roteste dupa soare podoaba de fructe ce dau in parg…
De n-ar fi decat asta si amintirea zilelor de la Baisa, in „tinutul Bot’sanilor”, ar fi luminoasa si calda! Dar mai sunt si drumurile spre Ipotestii de floare ai lui Eminescu, si ratacirile prin padurile Agaftonului, popasul sfielnic la manastire…
Intre atatea suave amintiri, una mai telurica, mai aproape de „carne”, da straniu tarcoale. Tocana „ca la Botsani” a gazdei noastre, femeie vrednica si priceputa intr-ale secretelor de prin cuhnii. Carne macra de porc, taiata in bucati potrivite si parpalite nitel in untura fierbinte, arpagic maruntel, curatat si lasat si el in cratita pana incepe „a stecli”, peste care se zvarle repede o cana de apa, sa-l stinga. Acestea dintru-ntai sunt facute. Apoi se adauga boia, si sare, si rosii, si ardei taiati subtire-n felii. Si iarasi apa cat sa le acopere. „Domol” – cuvant care prea bine stie sa arate care ii e moldoveanului caracterul si starea – „domol” se lasa sa fiarba totul, la marginea plitei, adaugand „cate o oara” apa fierbinte, sa tot acopere bucatele, sa nu-si arate fata inainte de vreme. Cand carnea aproape a fiert, gospodina intelege ca locul cratitei e altul acum – si o-mpinge-n cuptorul fierbinte. Inca un sfert de ceas.
Timp in care, fiindca, iata, e zi mare acum – dimineata tot satul fusese la biserica, la Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului – femeia aduce in vorba datini legate de „Maica Precista”. Ritualuri tainice, invocari, credinte mostenite de la bunele si strabunele satului: „Cand vor fetele sa se marite, pe Maica Precista o roaga sa le aduca ursitul. Iar ca sa nasca mai usor, femeile tot pe Maica Pruncului Iisus o cheama cu credinta, sa le vina in ajutor… La ea ne rugam sa ne fie copiii sanatosi si cuminti, cum o fost si pruncul ei cat a haladuit prin lume. Si tot ea ne binecuvanteaza tot ce avem in batatura, animale si oratanii, dar mai cu seama vitele, oile si porcii, care au incalzit-o in ceasul sfant al nasterii”.
In vremea asta, bucatele s-au facut, s-au imbalsamat unele din altele si gospodina alearga sa scoata iute cratita din cuptor. Deasupra-i presara pulberi aromate, cu cimbru si samanta de marar…
Textele Simonei Lazăr le mai găsești și AICI