„Koço” – restaurantul cu izvor de agheazmă şi pangar din Istanbul


Mi s-a întâmplat, nu o dată, ca turist şi pasionat de gastronomie, să întâlnesc concepte curioa­se de restaurante. Dar parcă nimic nu este comparabil cu ceea ce am văzut în cartierul Moda, din Istanbul, pe ţărmul asiatic al Mării Marmara: un restaurant care e, totodată, şi loc de rugăciune.

În cronici­le gastronomice întâlneşti adeseori expresii de genul „templul sushi”, „raiul brânzeturilor picante”, „loc de pelerinaj al iubitorilor de paste” ori altele de felul acesta, dar ştii că nu este vorba, până la urmă decât de o metaforă. Însă la „Koço” nu este timp de meta­fore!

Cu 64 de ani în urmă, o familie de greci, cu ră­dă­cini de secole în Istanbul, a decis să deschidă această inedită locaţie, pentru că sub terenul pe care îl deţinea se afla un izvor cunoscut drept sfânt, deoarece acolo în loc de apă curge aghiasmă. În vremea Bizanţului, şi după aceea încă, pâ­nă în zilele noastre, de acolo îşi luau preoţii orto­docşi agheasma pentru ceremonii, apa fiind consi­derată sfinţită chiar din momentul în care iese din pământ.

„Koço” este construit pe două niveluri. Sus poţi servi peşte la grătar şi raki, în vreme ce jos poţi să bei agheasmă, să aprinzi o lumânare şi să te rogi dinaintea zecilor de icoane, unele îmbrăcate în argint, altele simple tipărituri. Singura dilemă este unde să te duci întâi, în restaurant – unde e greu să rezişti ispitei de a gusta dintr-o  salată de caracatiţă cu ulei de măsline şi murături sau dintr-o salată de vinete – ori la izvorul sfânt, ca să aprinzi o lumânare şi să te rogi. Fie că restaurantul este prima sau a do­ua opţiune, toţi cei care au trecut pe la „Koço” îţi recomandă să ceri un lufar pregătit pe grătar, care se topeşte în gură, de îţi vine să întrebi dacă nu cumva a fost prăjit în unt.

Să fi fost de ajuns experienţa gra­taragiului sau poate vor fi ajutat şi rugă­ciunile rostite jos, în micul altar? Ca să te încredinţezi, te duci chiar tu lângă grătar, şi constaţi că nu puţini sunt cli­enţii care fac asta, locul unde se pre­găteşte mâncarea devenind astfel un ine­dit spaţiu de socializare.

Încă un amănunt, la „Koço” nu se dă bacşiş. Dar poţi lăsa o mi­că donaţie pentru lumânări…

Vezi aici VIDEO: https://www.youtube.com/watch?v=XSDoXsEZ-xE