Nu toate femeile i-au căzut la picioare lui Suleymanul Magnificul. Nu toate s-au ținut de intrigării și politici de alcov ca să obțină o privire din partea lui… Au fost și femei care i-au ținut piept. Chiar și pe câmpul de luptă. Povestea eroinei nisarde Catherine Segurane (Catarina Segurana – în dialect local) începe de ziua Sfintei Marii, pe 15 august 1543.
Dacă n-ar fi fost să aibă în mână destinele unui imperiu, Suleyman, fiul lui Selim din neamul lui Osman, n-ar fi murit de foame. Ca pe orice alt adolescent care se pregătește pentru viață, taică-su l-a trimis să învețe o meserie… Asta, cu mânuitului armelor, o știa prea bine, dar era o meserie pentru vreme de război; Selim I și-a trimis fiul să deprindă o profesie și pentru timpuri de pace. Și-așa a ajuns la Trabzon, cel mai mare centru de giuvaergie din Imperiu, unde-a ucenicit la un bijutier. Acum, să nu vă-nchipuiți că el a fost un ucenic ca oricare altul. Meșterul care l-a inițiat a venit el la palat, cu toate sculele și calfele lui… Iar Suleyman a fost atât de atent la lecțiile pe care le-a primit încât se zice că și-a întrecut cu mult maestrul!
Sunt două motive pentru am ales să scriu despre Suleyman Magnificul (Soliman Magnificul, pe vremea când mergeam eu la școală și nu era loc de soap opera turcești): pasiunea mea pentru istorie și fascinația pentru Istanbul. Toate aceste texte, publicate mai întâi pe Revista Felicia, sunt – după cum se poate vedea – diferite, din punctul de vedere al conținutului și, sper, prin stil, de ceea ce scriu majoritatea autorilor dedicați subiectului.
