Vovidenia…

Urcam incet pe drumeagul ce duce spre Biserica Vovideniei din Luncani. Ceata abia ne lasa sa descoperim scandurile batrane ale gardului ce marginea proprietatea cuiva. Ocoleam cu cate un salt ochiuri de apa inghetata. Asa, vazand numai pamantul pe care calcam si pe omul ce pasea dinaintea noastra, lumea devenise dintr-o data de o puritate greu de suportat. Si, totusi, placuta ca atingerea sfintilor. Avem uneori atata nevoie de o zi ca aceasta, imbracata in ceata, care sa nu lase la vedere raul si mizeria din jur! Citește mai mult