Prǎjitura Principele Nicolae

Pe 15 august 1921, Principele Nicolae al României, cel de al patrulea copil al cuplului regal Ferdinand şi Maria, împlinea 18 ani. Era zarvǎ mare la Curte şi, mai ales, era zarvǎ la cuhnii, unde urmau sǎ fie pregǎtite bucate alese pentru invitaţii la masǎ. Bucǎtarul Edner dǎduse indicaţii pentru prepararea unui desert special, pe gustul tânǎrului principe. Prǎjitura avea sǎ fie uşoarǎ, iar aroma dominantǎ era cea de fistic.

Multe se întâmplaserǎ în acel an 1921, întâiul de relaxare şi acalmie, dupǎ Marele Rǎzboi pentru întregirea neamului şi dupǎ negocierile pǎcii. În februarie 1921, Principesa Elisabeta se cǎsǎtorise cu diadohul (prinţul moştenitor) George al Greciei. Dupǎ numai trei sǎptǎmâni, fratele lui mai mare, Principele Carol, s-a cǎsǎtorit şi el, la Atena, cu sora proaspǎtului sǎu cumnat, cu Elena a Greciei. Maria (Mignon) avea sǎ-i rǎmânǎ tovarǎşǎ de distracţii pentru puţinǎ vreme (în 1922, face şi ea nuntǎ cu Regele Alexandru al Iugoslaviei).
Adolescentul subţire îşi petrecea mult timp la Peleş şi, din 1920-1921, la Bran (unde mama lui, Regina Maria, primise în dar un frumos castel medieval)… Asta cât nu era plecat la studii, în Marea Britanie, la Eton. Peste puţinǎ vreme, aveam sǎ-l regǎsim pe Prinţul Nicolae în mijlocul petrecerilor mondene, al competiţiilor sportive, dar şi implicat în acte de caritate (dupǎ modelul bine cunoscut al mamei sale, Regina Maria).
Pânǎ atunci, însǎ, sǎ ne întoarcem în vara lui 1921. O zi de august în care la cuhnii bucǎtarii pregǎteau prǎjitura care îi purta numele. V-o redau mai jos, aşa cum am gǎsit-o în cartea de reţete a unui celebru patiser interbelic bucureştean, Emil Frederic.

Reţeta

Pentru foi: 75 g migdale, 75 g fistic, 150 g zahǎr, 4 ouǎ, 75 g unt, 26 g feculǎ, vanilie.
Migdalele şi fisticurile, bineînţeles curǎţate de coajǎ, se piseazǎ cu douǎ ouǎ, se pun într-o strachinǎ de pǎmânt, se adaugǎ zahǎrul şi untul proaspǎt, netopit, şi puţinǎ vanilie şi se bat bine cu o spatulǎ de lemn. Dacǎ trebuie, se mai adaugǎ puţinǎ culoare alimentarǎ verde. Se adaugǎ şi restul de ouǎ şi la urmǎ se pune fecula. Se coace într-un cerc, dar sǎ nu fie mai gros de 2 centimetri; se coace repede.
Se face apoi o cremǎ din: 50 g de fisticuri, 50 g migdale şi 100 g zahǎr pisat cu rhum; se adaugǎ 100 g unt şi se pun într-un vas, adǎugând şi 50 g de sirop şi, dacǎ trebuie, puţinǎ culoare. Crema aceasta se întinde peste foaia coaptǎ şi se netezeşte frumos. Dupǎ ce s-a întǎrit la gheaţǎ, se glaseazǎ cu fondant de fisticuri şi se presarǎ cu fisticuri tocate.