Cărțile de bucate ale anilor 1840 – 3 titluri, 7 ediții (+1)

Cartea de bucate¹ a Mariei Maurer² – a cărei ediție nouă a fost tipărită la Editura GastroArt – este una din epoca de pionierat a genului, în producția noastră editorială. În deceniul 5 al secolului al XIX-lea au apărut 3 titluri gastronomice, însumând 7 ediții, ceea ce nu-i nici mult, nici puțin, în condițiile în care până atunci niciodată românii nu mai avuseseră o carte de bucate tipărită. 3 titluri, 7 ediții, asta înseamnă că încă de la început s-a simțit nevoia de a reedita unele dintre aceste volume, pentru a mulțumi o nevoie a pieții pentru cartea de gen. Ba, chiar, după unele surse bibliografice, ar trebui să augmentăm această statistică cu încă o carte – dar despre acest „+1” voi scrie ceva mai târziu.

200 rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodăresci. Prima carte de bucate a fost tipărită la Iași și era scrisă de doi oameni de spirit, gurmanzi cunoscuți (și gurmeți, se pare), M. Kogălniceanu și C. Negruzzi³. Cei doi prieteni, care mai dăduseră ocol gastronomiei în unele articole pe care le-au publicat în Almanahurile… pe care le editau la Iași, au așezat în pagină rețete românești și străine, așa cum le-au aflat/ cules din cărți de bucate europene ori de pe la cucoane și bucătari de casă mare. Până la proba contrarie – căci surprizele bibliografice pot oricând să apară în acest domeniu atât de puțin cercetat al literaturii gastronomice, aceasta este prima carte de bucate tipărită la noi. Volumul se află la Biblioteca Academiei Române, iar cercetătorul poate să-l studieze atât pe acesta, cât și edițiile ulterioare, publicate în 1842 și 1846. Deci avem, până acum, o carte și 3 ediții.

Rețete cercate în număr de 500 din bucătăria cea mare a lui Robert întâiul bucătar al curții Franției, potrivit pentru toate stările. Cel de al doilea titlu gastronomic în limba română s-a tipărit tot la Iași, dar de data aceasta nu e vorba de o carte originală, ci de o traducere⁴, din limba franceză, a unei cărți publicate la Paris în 1845. Ce surprinde în cazul acesta este proba de sincronism, în acest domeniu al întreprinderilor editoriale, după sute de ani în care nici măcar o filă nu fusese tipărită. În anul celei de a treia ediții Kogălniceanu&Negruzzi (1846), Postelnicul Manolachi Drăghici tipărește prima noastră traducere.

Carte de bucate. Coprinde 190 răţete de bucate, prăjituri, creme, spume, jalatine, îngheţate şi cum se păstrează lucruri pentru iarnă. Toate alese şi încercate de O Prietină a tutulor femeilor celor casnice. Cu acest volum trecem Milcovul și ajungem la București, la scurt timp după Revoluția de la 1848. În ianuarie 1849, apare prima ediție a acestei lucrări, în luna mai – cea de a doua ediție și, foarte curând, cea de a treia. Abia doi ani mai târziu, în 1851, avea să apară ediția a patra, deși unele surse bibliografice anunță ca an de apariție 1863. Nu avem cum stabili exact când s-a întâmplat asta, pentru că nu am găsit nicăieri exemplarul fizic. Știm însă că în 1870 era tipărită ediția cu numărul 5, ultima din secolul al XIX-lea.

Recepte despre varie (deschilinite) bucate, cari ori şi cine le poate face: Traduse în limb’a rom’ană, de Petru Lupulov şi dedicate sessului femeescu. Spuneam și că am putea adăuga încă un titlu în seria aceasta moldo-valahă (și ne-am bucura dacă, într-o zi, cineva va reuși să facă o demonstrație, bine argumentată, în acest sens). Titlul la care facem referire se găsește la Biblioteca Academiei Române într-o ediție care are imprimat ca an de apariție: 1857⁵. Totuși, în Bibliographia Chronologică Română⁶, Dimitrie Iarcu amintește culegerea de rețete a lui Petru Lupulov în lista de apariții editoriale a anului 1846. Neavând în mână o altă ediție decât cea de la Biblioteca Academiei Române și cunoscând și alte erori de datare pe care le conține Bibliographia… lui Iarcu, nu putem fi de partea introducerii acestui titlu pe lista (scurtă!) a aparițiilor editoriale cu subiect gastronomic din deceniul 5 al secolului al XIX-lea.