Montolieu, popas în satul-librărie

La numai douăzeci de kilometri distanță de Carcassonne, în sudul triumfând sub soare al Franței, există un sat al buchiniștilor și al librarilor. Montolieu s-a transformat, de trei decenii, într-un adevărat model de „turism literar”. În 1991, aici erau deja treisprezece librării și nouă anticariate. Și asta la doar 840 de locuitori! Astăzi numărul lăcașurilor cărții a crescut, iar un festival literar, care ține aproape anul întreg, derulează evenimente pentru toți cei care îndrăgesc litera tipărită.

„Manufactura regală” de hârtie

De unde a început totul? Într-o zi liniștită din secolul al XVII-lea, Ludovic al XIV-lea, vizionarul, a decis să înființeze prima mare fabrică de hârtie a Franței într-un sat din Languedoc, situat pe o culme împădurită. De jur-împrejur, codrii ofereau suficientă materie primă, iar oamenii s-au bucurat să treacă de la statutul de țăran la cel de muncitor în uzină. Fabrica de hârtie a fost prima legătură pe care Montolieu a avut-o cu lumea cărților. Zidurile vechii „manufacturi regale” stau încă în picioare, în interiorul lor fiind amenajat acum un atelier de artizanat de carte. Tot aici avea să se înființeze, un secol mai târziu, o imprimerie, care adăpostește azi un muzeu al artelor și al meseriilor cărții.

Asaltul scriitorilor

În fine, aici au venit să locuiască mai mulți scriitori cunoscuți în Franța și în lume, chemați de farmecul desuet al locului și de liniștea favorabilă creației. Între ei, doi dintre scriitorii nonconformiști ai veacului XX – Jean Guehenno și Joseph Delteil -, dar și mult mai celebrul Patrick Suskind, autorul colosalului micro-roman Parfumul, care a cunoscut o ecranizare de excepție.

Povestea satului-librărie, așa cum este el astăzi, nu se datorează însă francezilor, ci… belgienilor. Pierre Braibant, un belgian stabilit la Carcassonne, a vizitat Montolieu la sfârșitul anilor ’80.

În satul decrepit, dar cu un farmec aparte, el a văzut o poveste pe care putea să o „scrie” el însuși. Inspirat de modelul satelor-librărie din Țara Galilor (Hay-On-Wye, „creat” ca atare de Richard Booth, în 1963) și din Belgia (Redu, creat de Noel Anselot, în 1983), el are această viziune:

„Imaginați-vă un perete însorit și o pisică lenevind pe pervaz. Aceasta e o imagine pe care trebuie să o păstrăm. Aceasta este ideea de «acasă», loc adâncit în liniște și calm. Dar toate «acasele» din Midi mor, puțin câte puțin. În curând, când ne va fi dor de «acasă», nu vom mai avea unde să ne întoarcem”.

Pentru a salva măcar una dintre aceste emblematice imagini ale lui „acasă” din Midi, el i-a dinamizat pe localnici în punerea pe picioare a unui proiect menit să aducă turiști, dar un soi aparte de turiști, care nu distrug, nu iau în stăpânire, nu acaparează locul pe care îl vizitează, ci îi respectă liniștea și frumusețea.

Festivalurile iubitorilor de carte

……………

Citește mai mult