Două, da, pentru că cea dintâi a scris-o însuși Caragiale, oaspete din ce în ce mai des al Sinaiei, în ultimele decenii ale veacului al XIX-lea – pe când ședea în gazdă la „vilele Gentilini” de pe strada care se numește azi Avram Iancu. Vilele (la numerele 28 și 32, azi) se aflau vizavi de una dintre casele construite de un alt italian, A.G. Venturini (dar despre asta e de scris altădată… să ne amintim doar de Rică Venturiano din „Noaptea Furtunoasă” și de faptul că, chiar și după plecarea în Germania, familia ținea legătura cu „madam Venturini”, soția dezvoltatorului imobiliar A.G. Venturini).

În fine, Caragiale a scris o reclamă în versuri la inaugurarea magazinului comersantului George Matheescu, al cărui nume era… Paradis. Era la granița dintre veacuri. Câțiva ani mai târziu, Matheescu (și/ cu al său Paradis) primește titlul de „Furnisor al Curței Regale”, așa cum se observă și în această reclamă publicată în anul 1904 de ziarul local „Sinaia”. După alți câțiva ani, Matheescu avea să câștige și voturile concetățenilor, ajungând primar al urbei.

Redau mai jos „poezeaua publicitară” a lui I.L. Caragiale. Judece-o „advertaizării”/ „publicitarii” de azi cum vor!