Potârnichi boierești (o mâncare „de dragoste”)
S-a intamplat sa gasesc intr-o zi, in galantarele unui supermarket, potarnichi. Pasaruici mari abia cat pumnul unui barbat invatat cu munca la camp ori la padure. „Oratanie” la care nu avea acces tot omul odinioara, cum nici azi nu se incumeta multa lume sa pofteasca.
Asa m-am pomenit rememorand o reteta fastuoasa, pe care arareori o pregateau gospodinele din satul bunicii, numind-o, cu un soi de reverenta in glas: „potarnichi boieresti”, caci demult de tot se gatea la conacul frumoasei grecoaice, nevasta boierului de prin partea locului. Reteta o adusese in sat o strabuna a matusilor de-acum, care servise si ea la cuhniile boieresti.
Si cu cele patru potarnichi abia cumparate, atatea, de vrei sa-ti ajunga barem de-o pofta, ati putea sa incepeti munca in bucatarie, bucurosi ca ati scapat macar de partea aceea cu curatatul de pene si maruntaie. Presarati pasarile cu sare si piper, dupa care le puneti sa se prajeasca usor, intr-o cratita in care s-au incins doua linguri de ulei de masline si doua „nuci” de unt. Pentru aroma, aruncati in acelasi vas cativa catei de usturoi, trei fire de rozmarin si o frunza de dafin. Cand usturoiul incepe sa roseasca in cratita, iar potarnichile sa prinda rumeneala, se scot din vas si in locul lor veti pune trei cepe tocate marunt, o telina, asijderea, o legatura de patrunjel, un ardei. Si iarasi condimente: maghiran, boia de ardei dulce si iute, iar la urma de tot doua polonice de supa fierbinte, sa inceapa a bolborosi mancarea, la foc potrivit.
Intr-o alta cratita se incepe prepararea unui sos din vin alb-sec, otet si alte doua polonice de supa, o lingura de ulei de masline si inca doua „nucsoare” de unt, o lingura de faina. Se lasa pe foc, pana ce scade pe jumatate. Intr-un vas termorezistent veti aseza potarnichile rumenite, rasturnand cu grija deasupra lor sosul si legumele inabusite. Presarati deasupra cateva boabe de piper si de enibahar, mai potriviti de sare si bagati tava la cuptor, la foc mic, vreme de aproape trei ceasuri. Iar daca vreti sa simtiti cu adevarat savoarea unor bucate „boieresti”, amana-ti-va bucuria pana a doua zi, cand, decorate cu lamaie si patrunjel verde, va puteti infrupta pe indelete.
Si inca un secret: prin sat umbla vorba ca frumoasa boieroaica obisnuia sa ceara sa i se pregateasca felul acesta de mancare in anume zile, cand oaspete era la conac un chipes ofiter. Pare-se, potarnichile ar fi o mancare „de dragoste”…