Cu un pas înaintea propriei vieți
Sunt mereu cu un pas înaintea propriei vieți
ca și cum aș fi cercetașul respirației mele de pe urmă
iscodesc drumul pe care voi merge
să nu-mi iasă dușmanul înainte
la vreo cotitură
crestez cu cuțitul câte o linie
pe ziduri și nopți
tai vârfuri de arbuști
înnod fire de lână pe crengi
las semne / să nu mă rătăcesc
când pe urmele-mi voi călca
sunt mereu cu un pas înaintea propriei vieți
ca și cum iscoadă aș fi
respirației mele de pe urmă
21 august 2016
Emotionanta poezie. Felicitari!
Frumos <3