Suleyman Magnificul. Bijutierul!

Dacă n-ar fi fost să aibă în mână destinele unui imperiu, Suleyman, fiul lui Selim din neamul lui Osman, n-ar fi murit de foame. Ca pe orice alt adolescent care se pregătește pentru viață, taică-su l-a trimis să învețe o meserie… Asta, cu mânuitului armelor, o știa prea bine, dar era o meserie pentru vreme de război; Selim I și-a trimis fiul să deprindă o profesie și pentru timpuri de pace. Și-așa a ajuns la Trabzon, cel mai mare centru de giuvaergie din Imperiu, unde-a ucenicit la un bijutier. Acum, să nu vă-nchipuiți că el a fost un ucenic ca oricare altul. Meșterul care l-a inițiat a venit el la palat, cu toate sculele și calfele lui… Iar Suleyman a fost atât de atent la lecțiile pe care le-a primit încât se zice că și-a întrecut cu mult maestrul!

Care să fi fost rațiunile pentru care sultanul Selim I a ales această profesie pentru fiul care avea să-i urmeze la tron? Poate chiar propria-i pasiune pentru bijuterit. Selim I (care a domnit între anii 1512-1520) nu doar că lucra niște bijuterii superbe (unele dintre ele – ca și dintre cele făurite de Suleyman – pot fi admirate în muzeele Istanbulului, unde se precizează clar că au fost create de el), dar era și protectorul oficial al ghildei (breslei) bijutierilor, cunoascută sub numele de Ehl-i  Hiref.

Metalele prețioase – precum aurul și argintul – intraseră în palatul sultanilor otomani încă din veacul al XV-lea, o dată cu așezarea capitalei în Bizanțul abia cucerit. Aurul și gemele prețioase erau semn al puterii, al unei puteri ce nu se cădea a fi contestată de nimeni.

Citește continuarea AICI.

Un duo redutabil: Sultana Mihrimah și Rustem Pașa. Căsnicie aranjată sau dragoste?

Femeia care i-a ținut piept lui Suleyman Magnificul pe câmpul de bătălie