Ziua în care Regele Mihai cânta la pian…

O seară de muzică, la Pelișor, acum mai bine de șapte decenii… Tânărul Rege Mihai I cântă la pian partitura unui aranjament muzical alcătuit de Regina-mamă Elena. Fotografia realizată în acea seară s-a rătăcit în noianul de imagini, documente și cărți care l-au însoțit în lunga lui pribegie. Imaginea a fost descoperită, întâmplător, în urmă cu câteva luni. Și de aici a pornit ideea unui CD care să adune împreună cântecele preferate ale regelui – „Muzica Regelui” (un produs realizat de Curtea Veche și Radiodifuziunea Română) – însoțit de o cărticică plină de istorii neștiute despre cel care a fost ultimul suveran al României și legătura lui de nezdruncinat cu muzica.

Privesc atitudinea tânărului pianist și încerc să mi-l imaginez nu în ziua aceea, ci câțiva ani mai târziu, când exilul său începuse deja. Întâmplarea îl va aduce din nou dinaintea unui pian. Era în anul 1948, când, după ceremonia de nuntă de la Atena – un dar din partea Regelui Pavlos al Greciei – tânăra pereche de miri pleacă la Tatoi, pentru ca în liniștea acelei proprietăți a casei regale elene să își petreacă luna de miere. Era o după-amiază cu lumină filtrată,… mierie, iar regina zăbovea în grădină, când aerul s-a umplut brusc de sunete pline, blânde, nostalgice. Cineva cânta la pian. Dar cine? Intrând în casă Regina Ana avea să-l vadă cântând la pian – pentru prima și singura dată – pe tânărul ei soț. Piesa muzicală fusese compusă chiar de el, în vremea în care era, încă, în țară. Partitura, ca multe alte obiecte și documente personale, a rămas undeva, la Sinaia sau la București, și s-a rătăcit. La Tatoi, Regele recompunea, din memorie, fiecare frază muzicală…

(4) Lucrarea muzicală „Elegie”, compusă de Regele Mihai – YouTube

De ce Regele nu a mai cântat la pian, din ziua aceea? Poate pentru că atingerea clapelor i-ar fi amintit, dureros, în fiecare zi, de serata muzicală de la Pelișor, de veghea Reginei-Mame și, mai ales, de țara pe care o lăsase în urmă.

Vechi de peste șase decenii, aceste amintiri au fost istorisite, cu toată încărcătura de emoții a anului 2011 – când Regele Mihai I împlinește, la 25 octombrie, 90 de ani – în paginile care însoțesc CD-ul „Muzica Regelui”.

„Muzica Regelui” reprezintă, așa cum a afirmat la lansarea CD-ului Alteța SA Regală Principele Radu, „un dar public pe care Principesa Moștenitoare și cu mine am ales să îl facem Regelui”. Un dar public care se alătură altor două proiecte culturale: volumul „Lumea Regelui”, semnat de Principele Radu, care adună peste 60 de mărturii despre Majestatea Sa Regele Mihai I, mărturii care traversează mai mult de șapte decenii din viața fostului suveran al României; și un alt volum aflat în pregătire: „Anul Regelui”, un album de fotografii și mărturii „despre cum arată la această vârstă venerabilă un an din viața Majestății Sale”.

Menuhin, regele și tronul de la Peleș

„Cu câțiva ani în urmă, plănuind o serată dedicată zilei sale de naștere, am întrebat-o pe Majestatea Sa ce muzică preferă. Regele, pe un ton delicat, dar sobru, a numit cele mai diverse titluri, de la Concertul pentru pian nr. 1 al lui Franz Liszt și opusuri beethoveniene, până la Bolero-ul de Maurice Rave, tangourile interpretate de Boston Symphony Orchestra sau muzica ușoară a lui Bing Crosby”, scrie Alteța Sa Regală Principele Radu în paginile care însoțesc CD-ul aniversar. Sunt istorii inedite care ni-l prezintă pe fostul suveran, atât de discret în manifestările lui față de lume, așa cum nu l-am cunoscut niciodată. Una dintre aceste istorii mi-a atras atenția. Este vorba despre întâlnirile dintre Yehudi Menuhin și membrii familiei regale române. „Yehudi Menuhin, marele violonist, discipol al lui Enescu, ne-a invitat odată la prânz, la vila sa din Elvețua, Acolo, la cafea (…), Menuhin a întrebat cu glas tarem, spre amuzamentul Reginei Ana, al Principesei MOștenitoare și al meu: „Sire, vă aduceți aminte de tronul de la Castelul Peleș?” – „Da”, i-a răspuns Regele Mihai cu simplitate. „V-ați așezat vreodată pe el?”, a continuat Menuhin, cu un surâs ștrengăresc pe buze. „Nu cred”, a răspuns amuzat Mihai I. „Eu, da”, a continuat gazda, în hohotele noastre de râs. (…), apoi Yehudi Menuhin ne-a povestit în detaliu cum venea adus de George Enescu la Peleș și cum făcea năzbâtii prin castel, atunci când era nesupravegheat”. Nu este singurul mare artist cu care Regele Mihai I s-a întâlnit de-a lungul vieții sale. Maria Callas, Frank Sinatra, David Niven, Ava Gardner și Rudolf Nureev sunt doar alte câteva personalități ale artei cu care drumul regelui s-a intersectat.

Un mare compozitor român, pe care l-a cunoscut în copilărie și adolescență, a fost însă dintotdeauna cel mai aproape de sufletul Regelui: George Enescu. „Poema română” a fost, decenii la rând, „un simbol al Coroanei nedreptățite istoric și trimise în exil, un pansament pentru un suflet zbuciumat, aflat departe de țara în care s-a născut și a fost de asemenea un refugiu spiritual. De câte ori se mutau într-o casă nouă, înainte de a despacheta bagajele și mobila, Majestățile Lor scoteau discul de vinil, pick-up-ul și două scaune. Se așezau și ascultau Poema Română, în liniștea casei goale. La fel făceau și când plecau dintr-o casă. Acest gest spune multe despre felul în care muzica și România au jucat un rol în viața Majestăților Lor”.

„Muzica Regelui”

Playlistul CD-ului aniversar „Muzica Regelui” începe cu „Marșul Carol I”, de Iosif Ivanovici și „Luarea Plevnei” – marcând astfel memoria primului rege al României -, și continuă cu „Poema Română” a lui George Enescu, piesa de suflet a celui care a fost cel din urmă rege al tuturor românilor. Celelalte douăsprezece melodii fac parte din registre muzicale diferite, dar le unește bucuria cu care ele sunt ascultate, în intimitatea familie regale a României. Remarc prezența, alături, a imnului tinereții, „Gaudeamus Igitur” și al „Dansului Focului” din „Amorul vrăjitor” al lui Manuel de Falla, „Preludiile” lui Liszt și Tangoul „Jalousie” interpretat de Hollywood Symphony Orchestra, „O! Mio babbino caro”, precum și aria Laurettei din opera „Gianni Scicchi” de Puccini, interpretată de inegalabila solistă de origine română Virginia Zeani. Și să nu uităm mesajul unui cântec al lui Bing Crosby: „The best things in life are free”.

Text publicat în Jurnalul de duminică, 4 octombrie 2011