Un ardelean în „Goana după Aur” sau despre „visul american cu repetiție”…

Am cunoscut-o întâmplător, la bordul unui vapor de epocă, traversând, într-o excursie de plăcere, Lacul Leman. A atras-o vorba noastră românească şi, provocată de nostalgii, s-a apropiat, prezentându-se blând: Alina Kelly-Cretzescu.

Preţ de câteva zeci de minute, cât a mai durat traversarea lacului, mi-a făcut un „briefing” al existenţei sale. Născută la Bucureşti, şi-a petrecut vacanţele într-un mic sat ardelean, unde bunicul din partea mamei i-a povestit, de zeci şi sute de ori, despre strămoşul ei, Ion Focşa, care a trăit în veacul al XIX-lea „visul american”.

„În casa bunicului, pe perete, în ancadramentul lor de lemn încrustat cu briceagul, două fotografii îl înfăţişau pe străbunicul meu: una, într-un grup de căutători de aur, cea de-a doua, alături de o femeie surâzătoare, la o fermă”… Istoria este următoarea: strămoşul se „sustrăsese” obligaţiei de a efectua serviciul militar în slujba Imperiului chezaro-crăiesc şi fugise, împreună cu un consătean şi cu un slovac, în America. America tuturor făgăduinţelor. Cum au reuşit trei ţărani, supuşi austrieci, să străbată Europa, să urce pe vapor, să treacă Atlanticul? Cât şi unde au muncit pentru a face rost de bani? „Pe vapor, străbunicul a fost acceptat să lucreze în marea bucătărie unde se gătea pentru călătorii de la clasa I. Aşa, cărând saci cu provizii ori curăţând munţi de cartofi, reuşea să obţină tainul lui de fiecare zi, dar şi două blide cu mâncare, pentru prietenii cu care pornise la drum”, avea să îmi relateze Alina Kelly-Cretzescu.

În America a locuit 18 ani. A avut meserii diverse, de la căutător de aur la cârciumar, de la vizitiu pe trăsura de poştă la fermier. Când s-a căsătorit s-a aşezat la casa lui, acolo, în America. Pentru puţină vreme, căci soţia a murit într-o epidemie. A revenit în ţară, luând-o de la început.

Decenii mai târziu, strănepoata avea să trăiască propriul ei „vis american”. Dar aceasta este o poveste de spus altă dată.