Voiaj gustos în Balkania: Clătite Marquise

Într-o seară de iarnă, de sfârșit de an, la 31 decembrie 1852, Teatrul Național din București s-a deschis onoratului public pentru întâia oară, în lumina strălucitoare a lumânărilor de seu, sub distinsa direcțiune a domnuilui Costache Caragiale.

Când s-a luminat de ziuă, la terminarea balului, lumea bună a Bucureștiului, a fost petrecută cu un bufet de cofeturi. Printre ele luceau și clătitele Marquise. Povestea lor e mișcătoare, nu numai pentru că sunt adorate de toate națiile pământului dar și pentru multele și feluritele chipuri cum sunt servite. Să se știe că ele trebuiesc făcute cât se poate de subțiri, bine coapte și fără multă grăsime, este nevoie să se gătească cu câteva clipe înainte de a fi mâncate și fiecare foaie de clătită, după ce s-a prăjit, se așează pe o pânză curată să se scurgă bine grăsimea.

Cantități : la un ou se pun doar 50 de grame făină fină, cernută, puțină sare, 25 grame unt și 150 ml de lapte rece, nefiert ( în lipsă, apă cu bule sau sifon).

Secretele curg;……………

Află detaliile rețetei mai departe, pe site-ul KERA CALIȚA