Un depanator de radio român o cucerește pe „Regina Inimilor”, Gracie Fields (VIDEO)

18 februarie 1952. În bazilica San Stefano din insula italiană Capri, una dintre stelele cinematografiei britanice și americane se căsătorea, discret, cu un…depanator de radio de origine română. Povestea lor de dragoste târzie (ea avea 54 de ani, el – 48) a tulburat, la acea vreme, Europa mondenă… Cine era el și, mai ales, cine era ea?

Gracie Fields (născută Grace Stansfield) – actriță și cântăreață britanică – a avut un parcurs artistic copleșitor și controversat. A fost crescută în Rochdale, de una dintre bunicele ei, care avea un birt în care vindea cipsuri, pește și bere. Începe să cânte încă din adolescență, mai întâi în baruri, apoi la radio și, în fine, în filme. Cel mai cunoscut cântec al ei este „Queen of Hearts” – de unde avea să i se spună ei însăși „Regina Inimilor”. A jucat teatru, pe cele mai mari scene ale Angliei, Italiei, Statelor Unite. A vandut zeci de milioane de discuri si a jucat in zeci de filme, pe doua continente.

A fost căsătorită mai întâi cu actorul și impresarul Archie Pitt, cu care a făcut o bună „echipă”. După divorțul celor doi, Grace a trecut printr-o grea încercare, fiind diagnosticată cu cancer la colul uterin. În 1939, în perioada în care este internată pentru intervenția chirurgicală și imediat după aceea, ea primește peste 25.000 de scrisori de simpatie, unele dintre ele conținând și cereri în căsătorie. Le refuză pe toate. Iar atunci când i se spune că și-a pierdut pentru totdeauna capacitatea de a procrea decide să doneze casa ce i-a revenit după divorț, vila Hampstead de pe Bishop Avenue (una dintre cele mai scumpe străzi din Londra), unei maternități, și pleacă în Statele Unite. Aici, în 1940, ea se căsătorește cu regizorul Monty Banks, de origine italiană. Iar când vrea să revină în Marea Britanie, are suripriza să afle că… i s-a ridicat cetățenia, pentru că a ales să pactizeze cu dușmanul. Italia era aliata Germaniei, cu care Anglia se afla în război. Deși își schimbase numele din Bianchi în Banks, pentru a putea lucra la Hollywood, soțul ei era încă cetățean italian… Dar lucrurile funcționau straniu pe atunci…

Gracie Fields voia să ajute efortul de război al Marii Britanii, dar… i se refuza să o facă direct. O va face însă mergând „cu americanii”, în toate teatrele de război, cântând pentru trupele aliate. Winston Churchill însuși o întâlnește și îi sugerează să divorțeze, pentru a-și arăta buna-credința și a recăpăta încrederea patriei sale. Nu o va face însă niciodată, separarea de soțul ei având să fie făcută de capriciul naturii: Banks moare, în urma unui atac de cord, în 1950. Pe timpul războiului, i se eliberează însă, la fiecare 6 luni, un pașaport britanic provizoriu, oficialii de la Londra neputând lupta cu adevărat cu marea popularitate de care se bucura această actriță în rândul trupelor. Iar moralul soldaților era important în timp de război… Imediat după război, în 1945, ea aplică din nou pentru un pașaport britanic definitv și primește un răspicat și bulversant răspuns negativ. În dosarul său există câteva „note” care explică decizia luată. Iată una dintre ele: „Miss Fields a prestat un serviciu considerabil pentru națiune, dar nu cred că opinia publică va tolera nici un fel de favoare specială, în situația actuală.” Greu de comentat. Cu toate acestea, doi ani mai târziu, în 1947, ea declară: „Indiferent ce scrie în pașaportul meu, eu rămân britanică în suflet”. Se stabilește în Capri, insula de origine a celui de al doilea soț și locul care-i va aduce al treilea om din viața sa, cel pe care nu ezită să îl numească „adevărata mea dragoste”.

El, Boris Luigi Avram Alperovici, s-a născut în Basarabia, în 1903, din tată rus și mamă româncă. Biografia lui, până la întâlnirea providențială cu Gracie, este cvasinecunoscută. Se știe că a emigrat în Italia în 1927. A văzut-o prima dată pe Gracie cu mult înainte de a se cunoaște personal, fiind spectator în sala Operei din Napoli, la un concert susținut de aceasta de Ziua Armistițiului, povestea el într-un interviu acordat unui ziar britanic, în anii ‘70.

La 18 februarie 1952, în biserica din Capri, preotul catolic Lembo le unește destinele, în cadrul unei ceremonii discrete și liniștite. Favorita trupelor aliate, femeia care cântase pe front pentru a da curaj ostașilor americani și britanici, căzuse în brațele unui pașnic depanator de radio, care-i intrase în casă, într-o zi de toamnă, ca să-i repare un aparat stricat. Ea, a cărei voce se auzise pe undele radio, pe două continente. S-a îndrăgostit până peste urechi, iar revelionul l-au facut împreună. Luna de miere și-au petrecut-o… înainte de nuntă, la Roma, pentru că după ceremonie ea avea mai multe angajamente de onorat.

Aflată la a treia căsătorie, Gracie Fields nu a ales o rochie albă, nici măcar nu a îmbrăcat o rochie spectaculoasă, ci o fustă de culoare închisă și o bluză care nu-i mai scotea la vedere, ca altădată, corsajul generos.

Alperovici, pe care Fields l-a numit „dragostea vieții ei”, e surprins într-o fotografie tocmai în momentul în care lasă să alunece pe degetul ei inelul de aur, cu un mic diamant.
Nici unul dintre prietenii ei de la Hollywood nu a participat la ceremonia simplă. În schimb, biserica a fost plină ochi cu locuitorii insulei, care au primit-o în inimile lor umile pe cântăreața Gracie. În vila din Capri a cântăreței, aveau să vină, mai târziu – spre bucuria localnicilor – o seamă de vedete hollywoodiene, între care Elizabeth Taylor și soțul ei, Richard Burton, Greta Garbo și Noel Coward.

Scriam ceva mai sus despre refuzul Marii Britanii de a-i re-acorda cetățenia britanică. De fapt, până la urmă cererile ei au primit și mult-așteptatul răspuns favorabil. Mai mult, chiar, a fost primită de regină, la Palatul Buckingham, unde i s-a decernat o medalie pentru eforturile ei de înveseli trupele, pe timp de război.

Gracie a murit în 1979. Dragul ei Boris, în 1981. Amândoi și-au găsit liniștea în cimitirul protestant din Capri. Insula dragostei lor…