Aroma pâinii din Săptămâna Luminată

În Săptămâna Luminată, pasul e mai uşor, căci şi inima ţi-i mai uşoară. Asta am învăţat de-acasă, din primii ani ai copilăriei: după ce te-ai spovedit şi te-ai împărtăşit – după ce ai împărtăşit cu cei din jur minunea sfântă a învierii – te simţi mai uşor decât borangicul.

În Săptămâna aceasta a Paştelui, când cerurile, după tradiţie, sunt deschise, păcatele cele grele se fac uşoare precum fulgul.

Revenind acasă, de pe meleaguri binecuvântate, cele bătute cu pasul de schimnici, primul lucru pe care îl fac este să coc o pâine. Mare, frumoasă, aurie. Şi aromată… Căci aromele pâinii acesteia din Săptămâna Luminată sânt un secret pe care-l păstrez de demult. însă acum, că nu sântem pe pagina aceasta decât noi – eu şi voi – parcă v-aş dezvălui ceva din taina aceasta blândă.

Să zicem că aluatul se face ca oricare altul: din făină cernută, să capete şi ea greutatea insesizabilă a aerului, din ouă cu gălbenuş de soare, din lapte dulce precum zâmbetul zorilor în care a fost muls. Cu plămădeală din drojdii proaspete. Cu apă şi sare, fără de care nimic nu se face. Da, şi cu “miroase”.

După cât de luminoase mi-au fost zilele, după locurile pe care le-am învelit cu privirea, după oamenii a căror bătaie de inimă a ţinut ritmul bătăilor mele de inimă – după acestea toate îmi aleg aromele anului. Coajă de lămâie şi portocală, să miroasă a sud blând. Chitră ori mastih de Chios, să mă legene apele spre o insulă grecească. Piper ori cuişoare, să-mi aducă asprimi picante amintirile, într-un an viitor. Vanilie – pentru vise lâncezind la soare, fistic – pentru călătorii departe. Şofran – să-mi aurească zilele şi să-mi aducă prietenia sălbatică a munţilor. Seminţe de busuioc, să-mi ţin iubirile aproape… Dintre acestea, ori din alte neştiute mirodenii ale lumii, îmi aleg aroma unică a pâinii din Săptămâna Luminată.