Salvează o Inimă! Și tu poți să faci asta!

Conversez în fiecare zi, pe facebook, cu un om pe care nu-l cunosc (fizic), dar al cărui suflet e uriaș. Se numește Vlad Plăcintă și e președintele (și fondatorul) Asociației Salvează o Inimă din Botoșani (vezi aici și aici). Mi-a semnalat câteva cazuri dificile pe care le sprijină prin asociație – un tânăr de 19 de ani, muzician, care are o tumoare pe creier ce îi afectează centrul auzului, o fetiță de 2 ani și 8 luni cu cancer la glanda suprarenală, un băiețel de 8 luni cu grave probleme cardiace și sindrom Down.
Despre Nicu Pavil și Alexia am scris deja (aici și aici), articolul despre micuțul Petru va apărea săptămâna viitoare în Jurnalul Național. Articolele au avut rezultat – știu, pentru ei au mai fost alte câteva articole ca ale mele, apeluri umanitare, acțiuni de strângere de fonduri. Dar, în fiecare caz, vorbim de nevoia de a aduna zeci de mii de euro, pentru clinici în străinătate, operații, tratamente costisitoare. Cuvântul scris și tipărit a contat și el, în acest efort colectiv, care probează că omenia nu a dispărut din România…
Domnul Vlad Plăcintă îmi spune în fiecare zi ce se mai întâmplă cu acești copii și tineri pentru a căror viață luptă. După mai multe serii de chimioterapie, Alexia a plecat, pe 19 ianuarie, la Freiburg. A trecut prin toate etapele preliminare, iar acum a fost reprogramată pentru operația de extirpare a tumorii, pe 4 februarie. Nicu Pavil a plecat și el la clinica din Hanovra, unde urmează să fie făcută operația. Pentru el era nevoie de peste 40.000 de euro. Președintele Asociației Salvează o Inimă îmi spune că s-a atins pragul de 30.000. Mai trebuie strânși bani, dar cu credință în Dumnezeu și cu danie de la oameni cu suflet, se vor strânge și aceștia. După 15 februarie, dacă vremea se va face bună, părinții lui Petru se vor duce cu el la clinica de cardiologie din Tg. Mureș, pentru a-l vedea medicii specialiști și a le spune dacă puiul lor poate fi operat, când și în ce condiții…
Din când în când, domnul Vlad Plăcintă îmi spune că acesta e ultimul caz pentru care se mai zbate. Îl înțeleg, demersul de a prelua din durerea acestor familii poate fi uneori copleșitor. Apoi… vine un alt copil necăjit, iar inima lui nu poate să rămână de gheață.
Asta e o poveste adevărată despre oameni care iubesc oamenii. Și atât!…